ADN, uriaşi, LEGO, Danemarca

Anul trecut, parcă de ziua mea – mi-a făcut multe cadouri la final de an şi m-am zăpăcit –, iubitul meu mi-a comandat un kit ADN. De mult îmi doream o testare, de când momondo avusese campania The DNA Journey. Dacă v-o mai amintiţi, poate că îmi împărtăşiţi curiozitatea.

Am aşteptat câteva săptămâni, apoi am primit rezultatele (şi Marcel îşi comandase un kit). Dacă la el au fost surprize, la mine rezultatele au ieşit după cum mă aşteptam: 72.6% balcanică şi 27.4% nord-vest europeană. Iar aici, devine şi mai interesant, căci mi-am găsit rude prin Danemarca şi-n sudul Suediei.

Curiozitatea mă ardea şi mai tare. Nu aţi fi păţit la fel?

Mai ales că Suedia rămăsese ultima ţară europeană pe care nu o exploraserăm, iar în Danemarca ne simţiserăm cel mai bine primiţi dintre toate ţările nordice.   

Ce rămânea de făcut?  

Un drum într-acolo.

Şi dacă despre aventurile (în mare) pe două roţi prin Suedia am vorbit aici, ştiu că sunt datoare şi cu cele daneze.

Ele îmi însumează caracteristicile de copil, călătoritul cu inocenţa pe care jocul, culorile şi legendele încă mi-o conferă.

Uriaşii

Să începem cu ultimele!

Îl descoperisem cu ceva timp în urmă pe sculptorul danez Thomas Dambo şi mă fascinaseră creaţiile lui. Lângă Copenhaga, mai exact, în jurul foarte liniştitului Ishøj, poţi merge într-un treasure hunt pentru a descoperi The Six Forgotten Giants, creaţi de el. Încă de când aflasem de ei, îmi rămăsese-n minte Oscar Under the Bridge ca cel mai drag. Cu schimbările orarului de zbor, aveam în plan să găsesc – alături de Marcel – cel puţin 3 din 6. Cu ploaia care ne-a „întâmpinat” în Ishøj, de nici jachetele impermeabile nu ne-au făcut faţă şi a trebuit să ne achiziţionăm o umbrelă, îmi doream să văd măcar 1: pe Oscar.

Ceea ce s-a şi întâmplat, pe un fundal portocaliu-rozaliu de apus de vară timpurie şi nordică. Iubeam deja apropierea de mare şi aerul răcoros. Iar LUI îi strigasem „OSCAR... visez să ajung la tine de luni de zile şi nici măcar ploaia nebună nu m-a împiedicat!”.

Dacă nu vreţi să păţiţi ca noi, poate ar fi bine să închiriaţi o maşină prin momondo, cât să vă deplasaţi măcar prin jurul Copenhagăi.  

Între noi fie vorba, tot sosind, plecând [repeat] în/din Copenhaga, fie şi în renovări, ne-am dat din nou seama de farmecul oraşului, ce ne cucerise şi la prima vizită, în urmă cu 5 ani.

Tihna

Cochetul şi culorile definesc, în viziunea mea, aşezările nordice şi stilul minimalist şi practic deopotrivă al decoraţiunilor interioare – casa mea şi a lui Marcel aşa a fost gândită. Iată că Destinul a mai făcut o faptă bună şi ne-am oprit în Vejle, şi nu în Horsens, cum era iniţial programat. Mă îndrăgostisem deja privind pe geam. Curând, centrul intim dar animat, îngheţata, magazinaşele de mobilă şi articole pentru casă, dar şi cele de trinkets îmi răpiseră încă o dată inimă. Nu aş fi vrut să plec din starea aceea de bine, de relaxare, de lightness.

Încă am sacoşica pe care stă scris „♥ Vejle”.

Uneori nu ai nevoie să vezi nu ştiu ce atracţie, să faci nu ştiu ce activitate, ajunge să savurezi şi să... trăieşti.

LEGO

Acum veţi râde: eu nu prea m-am jucat cu LEGO. Da, am avut un fel de piese mai mari când eram mică, însă prin copilăria noastră nu se prea găseau în România. Ştiu însă copii care-s absolut înnebuniţi după jocul cu aceste piese. Având în vedere că plecarea din Danemarca urma să se producă din Billund, „cum să nu vizităm noi măcar LEGO House”? Cam aşa i-am prezentat situaţia lui Marcel. Am studiat eu de acasă zonele pe culori, i le-am arătat şi lui şi... eram intrigaţi. Ca cei mai curioşi copii ne-am jucat, am construit personaje, insecte, flori; am dat drumul creaturilor noastre acvatice în nişte acvarii gigantice; am făcut un film; ne-am luat prânzul şi ne-am simţit din nou fără griji. Aşa cum suntem de foarte multe ori. Doar că, în cazul acesta, şi cadrul a fost unul prielnic.

Cum ne aşteptam, ne-a plăcut Zona Galbenă cel mai mult şi... am mai fi stat noi mult şi bine dacă nu aveam zborul.

Ce am observat eu că-i mai greuţ? Găsirea unei cazări mulţumitoare în Billund. Cred că veţi avea succes mare căutând un loc de pus capul pe pernă tot cu momondo.

Cu ce să închei? Aş dori să vă urez să urmăriţi ceea ce iubiţi şi să nu renunţaţi la dorinţele voastre: că sunt la un zbor distanţă sau că sunt necesari mai mulţi paşi până să se împlinească... ce-i al vostru-i pus deoparte. ;-)