iProsop 2024

 ...i-am simţit tristeţea în glas Mădălinei când mi-a răspuns: „Am înţeles, doar că festivalul se ţine din 2 în 2 ani”.

Eu îi spusesem, după discutat cu Marcel şi cântărit toate variantele: „Mi-ar plăcea să venim, însă nu avem cum”.

Realizam că îşi pusese o parte din suflet în organizarea festivalului.

 

A trecut aproape toată vara peste festival (şi eu doar acum reuşesc să scriu despre el). iProsop este centrat în jurul prosopului, acest element tradiţional care, până la urmă, uneşte şi reuneşte cultura Moldovei.

 

Festivalul a fost un pretext minunat pentru

 ♥ a aduce laolaltă oameni iubitori de glie în ii

 ♥ a putea apropia continuatorii de tradiţii de cei care vor să le înţeleagă meşteşugurile ori să le deprindă

 ♥ a scurta lanţul de distribuţie, oferind produse locale direct cumpărătorilor, de la producători independenţi până la cei reuniţi sub umbrela „EcoLocal”

 ♥ a asculta artişti minunaţi, care transmit

 ♥ a juca poate împreună cu necunoscuţi ce-ţi devin prieteni

 ♥ a participa la ateliere creative, pentru că nu încetăm nicicând a-nvăţa

/câte o ♥ pentru fiecare ediţie iProsop/

 

Din perspectiva unui participant, ochii mi-au zâmbit când au dat peste toate decoraţiunile realizate cu grijă şi drag de culori şi de amintiri.

Apoi, m-am delectat cu vizitele pe la meşteşugari, încercând să le înţeleg poveştile de viaţă.

Cu drag am savurat fiecare „tranzacţie” încheiată cu producătorii locali; baba neagră a mers cu cafeaua-n nisip; le-au completat plăcintele şi apa minerală care-mi pare o binecuvântare de fiecare dată când soarele dogoreşte. De la oţet de mere la ulei de gălbenele şi făinuri organice... multe mi-au făcut cu ochiul şi le-am luat acasă.

Am stat pe o băncuţă ascultând muzica interpretată din suflet, privind costumele frumoase din felurite regiuni ale sudului Moldovei, dar şi oamenii care se bucurau. M-am bucurat şi eu.

Marcel nu a mai apucat să joace, cu toate că şi-a dorit.

În schimb, a participat la un atelier de creat păpuşi ţinut de Aigul. A fost o experienţă plină de texturi moi şi faine! Am fost ajutaţi cu traducerea, ne-am simţit bineveniţi, am plecat cu daruri!

 

În culise, munca a fost multă. Enormă.

Cum ne apropiam, am văzut norii negri deasupra satului. Am aflat de corturile luate de vânt, de munca făcută în zadar de către voluntari, de cum se străduiau să repare pagubele cu câteva ore înaintea evenimentului, când totul era încă îmbibat de apă.

Cu toate că am realizat cât de multe erau de făcut, nu am fost neglijaţi. Ne-am reîntors cu drag şi dor La Mădălina, unde ne-a aşteptat chiar şi un mic-dejun dulce şi Larisa ne-a răsfăţat cu bunătatea-i imensă, ca de fiecare dată.

 

Nu au mai contat soarele arzător ori perspectiva drumului lung spre Braşov. Au rămas în inimă râsetele, strângerile în braţe şi fotografiile făcute.

 

Lăsam lanurile de lavandă şi mireasma-i proaspătă în spate, savurând pe drum una dintre plăcintele emblematice ale Nadiei.

 

...căci, atunci când prietenele tale se găsesc printre organizatorii unui festival ca iProsop în minunatul Selemet, nu stai acasă, ci mergi acolo! ♥

 

***

 

Notă către sine: După 2 luni şi o săptămână reveneam la Selemet, de această dată alături de tata, cum promisesem după prima întâlnire. Nimic nu s-a schimbat: aceleaşi bucate minunate, realizate cu aceeaşi dedicare; aceleaşi inimi mari care ne-au strâns în braţe din nou, făcându-ne să ne simţim că acolo ne era locul. ♥