Bucate tradiţionale minunate din Basarabia

 Pentru a continua seria articolelor legate de călătoria în Basarabia din primăvară, nu puteam să nu amintesc de mâncare. De ce? Pentru că este senzaţională! Eu m-am îngrăşat cel puţin două kilograme de fiecare dată când am fost acolo.

Iar porţiile sunt gigantice. De fiecare dată, îmi doream să pot mânca tot şi nu reuşeam. J

 

Compotul + papanaşii cu smântână şi morcovii muraţi + plăcinta cu brânză şi mărar

Din micul dejun de Paşti, care s-a transformat într-un prânz în toată regulă La Mădălina, pregătit de noile noastre prietene, nu am putut mânca nici o cincime, atât de bogat a fost!

Cât despre celelalte bucate menţionate mai sus, compotul nu este ca al nostru, sau, mai bine zis, nu este servit ca la noi, ci ca băutură la masă. Dar ce fain este! (Ni l-am ales din cămara minunată a pensiunii, aflată la răcoare, în beci.)

Nici papanaşii nu sunt ca ai noştri, însă au acelaşi gust minunat (ne unesc atât de multe!); se servesc la micul dejun. Atunci m-am îndrăgostit şi de morcovii raşi muraţi, nu mai încercasem niciodată. Nici nu ştiu cum să vă descriu gustul – un dulceago-acru, puţin iute, musai să-i gustaţi.

Iar când am fost întrebaţi dacă la cină am dori o plăcintă cu brânză şi mărar, nu am ştiut la ce să ne aşteptăm. Cert este că am mâncat de două ori din ea şi am luat şi la pachet (aşa de bună a fost, că nu ne-am putut îndura să nu o mâncăm pe toată). 

 

Cozonacul tradiţional

Cum perioada noastră de călătorie s-a suprapus peste sărbătorile de Paşti, am avut norocul să încerc şi pască, dar şi cozonac. Eu nu ştiam că în Basarabia se fac rotunzi, nu lunguieţi, ca ai noştri.

Doamna Triboi, care ne-a ospătat, împreună cu frumoasa ei familie (va urma), mi-a explicat că reţeta permite păstrarea lui pentru o perioadă mai îndelungată… şi iac-aşa, am plecat cu el acasă.

Minunat a fost, se vedea că a fost făcut cu ouă de ţară, şi m-am luptat cu Kara noastră – mare amatoare de dulciuri – să nu mi-l mănânce!

 

Tarta cu mere

Sunt înnebunită după deserturile şi băuturile de la Tucano Coffee, iar această tartă cu mere a fost, într-adevăr, pufoasă, cu merele bine gătite şi condimentate, completată perfect de amabilitatea cu care am fost întâmpinaţi şi cafeaua specială încercată – nu mai ştiu cum se numea, dar mă simţeam ca şi curentată, când şi când.

 

Colţunaşii cu brânză, praz crocant şi sos de caşcaval + sortimentul de plăcinte dulci cu măr, dovleac şi vişine + vinul spumant

Le-am servit la Crama Purcari.

Atât de buni au fost colţunaşii, că am lins sosul din farfurie!

Cât despre plăcintele dulci, cum să nu mănânci în Basarabia? Mai tradiţional de-atât eu zic că nu se poate! De obicei, mă topesc după plăcintele cu vişine, însă, de această dată, surprinzător, cele cu dovleac, apoi cele cu mere m-au cucerit. Foile erau gătite exemplar, crocante numai cât trebuie, în timp ce umplutură era din belşug.

Nu puteam să nu pomenesc de vin, este parte din cultura de peste Prut! Preferatul meu din ce am degustat la Purcari a fost acesta, iar, să îl avem la micul dejun a fost o desfătare.

 

Bonus: Medovikul din Tiraspol (este o poveste care urmează)

L-am savurat la Back in the USSR şi a fost unul dintre cele mai bune deserturi din viaţa mea. Echilibrat de dulce, pufos; am mai cerut unul, însă nu mai aveau. Îl păstrez în amintire!

 

Mă voi opri aici, m-au apucat pofta şi foamea deopotrivă. Oare când ne întoarcem?

(nu, nu numai pentru bucate!)