Oricine poate călători

Ajunge să vrei.

Ştiu că poate părea un început de blog post scos din Ratatouille şi a sa temă centrală Anyone can cook, însă, după cum discutam zilele trecute cu o prietenă foarte deschisă la minte, contează foarte mult care-ţi sunt priorităţile. Vă promiteam un astfel de articol acum două săptămâni, aşa că... iată încercarea mea de a contracara argumentele celor care ar putea călători liniştiţi, dar nu o fac.

Nu am bani şi să călătoreşti e scump.

Acesta este, într-adevăr, argumentul suprem al celor care nu călătoresc. Pe la sfârşitul anului trecut, am avut mai multe discuţii pe aceeaşi temă cu un om foarte drag care nu mai este în viaţa mea şi pe care încercam să îl conving că nu banii sunt importanţi. Cel mai mult contează să îţi doreşti şi să începi să faci paşi în direcţia respectivă.

Hai să fim serioşi!... Când vă doriţi tare de tot un telefon de ultimă generaţie, sunteţi în stare să economisiţi sau să strângeţi cureaua o lună şi să vi-l cumpăraţi. La fel ar trebui să fie şi în ceea ce priveşte călătoriile. Fie, nu-s o chestie tangibilă, dar dacă asta îţi doreşti cel mai mult să faci, vei reuşi.

Puteţi frunzări şi aceste articole mai vechi – unul despre cum să călătorim pe cont propriu şi un altul despre cum să găsim bilete de avion la preţuri mici – pentru a realiza că puteţi pleca într-o călătorie cu un buget relativ mic. Nu zic nu, depinde foarte mult de zona în care călătoriţi (şi, în cazul meu, de exemplu, au rămas ţările în care m-aş descurca cu foarte puţini bani, însă biletul de avion până acolo mă omoară...), de cât de dornic sunteţi să investiţi mai puţin în cazare şi masă şi mai mult în experienţe la faţa locului. Ideea este că se poate. Şi dacă nu vă permiteţi 5 sau 6 călătorii mai lungi pe an, dar 1 sau 2 puteţi face liniştit. Sunt întotdeauna vicii din viaţa voastră la care puteţi renunţa (fie şi parţial) şi vă reduce cheltuielile lunare şi, iată, de aici vin nişte bănuţi pe care îi puteţi investi în ceva care – foarte posibil – vă va marca pentru totdeauna.

Care este abordarea mea? Îmi rezerv din timp biletele de avion, asta, în primul rând. Am permanent în minte o listă a locurilor în care visez să ajung, fac în mod constant căutări de bilete de avion pentru a vedea care este tendinţa pentru respectivul an (cresc preţurile? scad?), iar, dacă prind vreo ofertă, am luat-o fără să mă gândesc. În locurile unde este posibil, rezerv cazările din timp (asta-mi permite să şi economisesc din timpul preţios care, astfel, îmi rămâne pentru colindat şi, în ultima perioadă, s-a observat şi în cazul spaţiilor de cazare o tendinţă asemănătoare vânzării biletelor de avion: preţurile mici se găsesc la rezervări din timp). Acelaşi principiu îl aplic şi în cazul rezervării biletelor de autobuz, tren, feribot etc. la destinaţie şi/sau în cazul rezervării mijloacelor de deplasare (unde se aplică şi unde este posibil). Apoi, îmi programez banii pentru experienţele inedite de la faţa locului (o şedinţă de scufundări, o tură de rafting, câteva zile de călărie etc. – atenţie, chiar şi la acestea puteţi obţine reduceri dacă rezervaţi din timp; în Islanda, am economisit aproape 40 EUR/pers. pentru o tură de rafting – şi asta, doar pentru că am rezervat online). Şi, într-un final, îmi programez un buget suplimentar, pe zi, pentru mese, cumpărături suplimentare şi suveniruri. Bugetul respectiv variază în funcţie de ţară. Sunt zile în care cheltuiesc mai mult, altele în care am mese incluse şi reduc din cheltuieli. În final, trebuie să ajungă.

Nu am timp.

Consider că aceasta este cea mai lame [în engleză sună mult mai aproape de ceea ce vreau să exprim!] scuză. Din nou, dacă vrei, îţi faci timp.

Care este abordarea mea? Şi dacă ai afaceri şi tot felul de nebunii pe cap, şi dacă faci o şcoală, te rupi, fie şi pentru o scurtă perioadă. Eventual, îţi iei cu tine materiale care să te ajute să-ţi mai rezolvi din treburi cât eşti plecat. Citeşte pentru şcoală, şi nu o carte oarecare pe durata zborului; ia-ţi laptopul şi verifică starea afacerilor tale de departe. Cu tehnologia de azi, orice este posibil şi nu avem scuze! Caută sărbătorile naţionale (avem câteva!), alipeşte-le de weekenduri şi lungeşte-ţi călătoriile. Nu eşti oare într-o formă mult mai bună de muncă atunci când te reîntorci odihnit psihic dintr-un loc ce rupe ritmul?

Îmi este teamă să călătoresc pe cont propriu.

Şi de aceea mulţi dintre oameni apelează la pachetele deja formate ale unei agenţii de voiaj sau aleg doar locurile sigure, dar comerciale. Nu este un lucru rău, este bine că, până la urmă, tot fac ceva. Însă teama îi împiedică să trăiască nişte experienţe unice, să-şi vadă cu alţi ochi propria lor ţară la întoarcere sau să-şi schimbe complet perspectiva asupra vieţii.

Comoditatea ne omoară. Preconcepţiile la fel. Acum câteva zile, am dat peste blogul unui norvegian care a fost cel mai tânăr om care a călătorit în toate ţările lumii (198, după numărătoarea lui). Omul ăsta a fost în Guineea Ecuatorială şi Irak şi trăieşte bine-mersi.

Care este abordarea mea? Citindu-i unul dintre articole, am realizat că suntem de acord într-un aspect foarte important, şi anume acela că oriunde în lume, chiar şi în regiunile cele mai periculoase/lovite de conflicte, există zone în care viaţa-şi urmează cursul normal. Chiar şi în Afganistan, aşa scriam acum vreo două luni într-un articol care sper să fie publicat în curând, pun pariu că este vreun sat pierdut în munţi unde oamenii îşi duc existenţa departe de fricile şi disperarea războiului (şi care, la cât de superb este Afganistanul, chiar ar merita explorat într-o bună zi). Plec în Iran în două luni. Nu mă tem. Merg cu încredere că îmi voi vedea visul cu ochii şi că voi reveni acasă cu poveşti savuroase şi cu inima încărcată de privelişti, arome şi simţiri. Mai visez să văd şi plajele sălbatice din Somalia, magicul amestec de culturi din Sudan şi bogăţia culturală pe care Coasta de Fildeş o reprezintă. Şi voi ajunge şi acolo!

Nu am cu cine călători.

Te ai pe tine.

Sunt de acord, să găseşti un partener de călătorie este greu. Însă, a călători pe cont propriu este întotdeauna o variantă. Nu vei avea întotdeauna cu cine să împărtăşeşti experienţele, dar, până la urmă, ai prefera să stai acasă, pe canapea sau să ieşi în lume şi să o simţi?

Care este abordarea mea? Am călătorit şi cu prieteni, şi cu grupuri, şi numai cu iubitul meu, dar şi singură. Important este să te simţi, în primul rând, TU bine în pielea ta de călător. Şi dacă vei ajunge să călătoreşti singur, nu dispera. Sunt convinsă că vei cunoaşte cel puţin o persoană care să-ţi împărtăşească ideile şi de care să te apropii în peregrinările tale.

Am copii şi nu am cu cine-i lăsa.

Şi eu am o chinchilla care este un animăluţ destul de pretenţios, cu o căsuţă gigantică, pe care nu o pot muta dintr-o parte în alta cu prea mare uşurinţă. Şi vine vara şi va fi predispusă la hipertermie şi... pentru asta tot se vor găsi soluţii. Pentru a treia oară în cadrul acestui articol, dacă vrei, vei reuşi.

Care este abordarea mea? O chinchilla nu este un copil, veţi spune, şi eu nu am copii; presupun că într-o bună zi voi avea, dar nu vreau să cred că asta va reprezenta un obstacol. Probabil că nu voi putea merge în locuri mai periculoase din lume, însă, la cât de mare-i Globul nostru, sigur voi găsi locaţii necomerciale în care să călătoresc cu micuţii mei şi care să nu le pună în pericol viaţa. O prietenă foarte apropiată călătorea destul de des doar cu fetiţa ei pe ruta Zagreb – Braşov, cu trenul, fără să îşi pună prea mari probleme. Alţi prieteni, deşi cu o mogâldeaţă de copil, s-au apucat deja de umblat. Bravo lor! Mi-ar plăcea să văd însă mai mulţi astfel de oameni, care să se aventureze un pic mai departe de o simplă vacanţă cu copilul, undeva la mare. Iubitul meu susţine că nu prea ar vrea să călătorească însoţit de copii foarte mici (ca vârstă). Chiar şi la asta sunt soluţii – bunici care să stea cu ei până la întoarcere.

Sper că am reuşit să ating ideea pe care mi-am propus-o, şi anume că o destinaţie şi o dorinţă puternică sunt tot ceea ce ne trebuie pentru a călători. Şi este una dintre cele mai mari bucurii pe care vi le puteţi face în viaţa asta. J