View Olivia-Petra Coman's photos on Trover

Monday, 20 November 2017

5 elemente diferite şi 5 la fel ale aventurii de anul acesta cu caiacele din Deltă



Diferite (faţă de anii anteriori):
  1. Ploaia de asteroizi
Am avut norocul să prindem ploaia de asteroizi în acest an. Pe 12 august, când era la intensitate maximă, am adormit numărând stele căzătoare – un adevărat concurs între mine şi Marcel! – şi ni s-a lungit gâtul de cât de mult am privit cerul. Dar a meritat!
Lumina zorilor, departe de ploaia de asteroizi...
  1. Nivelul apei
A patra oară în Deltă cu caiacele pentru câte o tură mai lungă, însă niciodată nivelul apei nu a fost atât de scăzut. Lacuri în care puteam pătrunde fără probleme lângă Parcheş, în Delta Superioară, din canalul principal, acum ne erau imposibil de parcurs pe apă. Pe canale mai mici din aceeaşi zonă nu am putut înainta până la capăt, şi tot aşa.
Măcin
  1. Umezeala
Doar în 2015 am fost în mai/iunie, în rest simţind Delta în august. Am avut parte de temperaturi rezonabile uneori, alteori de căldură dogoritoare, însă parcă în niciun an umezeala nu a fost la aceste cote. Am simţit umezeala lipicioasă pe care nu o mai experimentasem decât în Brazilia, Malta şi India. Te oboseşte, te ameţeşte şi poate că a fost strâns legată de punctul următor.
La sud de Chilia Veche: frig & umed
  1. Ploaia
Anul acesta, foarte atipic faţă de restul aventurilor noastre în Deltă, a plouat destul de mult. Am avut parte şi de o furtună violentă. Mie îmi este frică de când sunt mică de vânt, aşa că am tot făcut ture între cort şi maşină până pe la 5 dimineaţa şi, chiar dacă a râs mult de mine, a doua zi Marcel a văzut mai mulţi copaci rupţi şi mai mulţi stâlpi căzuţi şi a realizat că nu a fost chiar un fleac, aşa cum a susţinut iniţial. /in your face!/
Furtuna de la Pardina
  1. Chilia Veche
În 2011 ajungeam pentru prima dată în Deltă, cu vaporul. Treceam leneş prin Chilia Veche pentru a ajunge în Periprava. Îmi păreau nişte locuri prăfuite, rupte de restul ţării, şi cel mai tare cred că m-a deranjat faptul că, deşi atunci când o explorezi pe cont propriu, Delta o simţi altfel şi comuniunea cu animalele este una mai pe sufletul tău, descoperirea naturii-minune cu operatori care te tratează ca pe nişte produse pe bandă atunci când gonesc cu maşinile de teren pe grinduri, scoţând la iveală un comercial ce nu îşi are locul pe aceste tărâmuri, dezgustă. La el nu m-aş întoarce. După 6 ani, am redescoperit Chilia Veche. La pas. Într-un praf şi o izolare care acum mi se părea că mă cheamă, şi nu că mă resping. Turcoazul specific, decoraţiunile frumoase ale caselor, depărtarea care ai sentimentul că nu oferă nimic, totuşi nu te poţi plânge că îţi lipseşte ceva în acest sat. Am găsit chiar şi căldură, discuţii între călători şi mâncare (inclusiv) vegetariană la Pensiunea Vital.
Turcoazul meu frumos, Chilia Veche
La fel (cu anii anteriori):
  1. Bucuria
De fiecare dată când mă reîntorc în Deltă, am aceleaşi reacţii şi mă cuprinde aceeaşi bucurie. Marcel nu este străin de ea; începem să ne minunăm pe când trecem cu bacul, apoi pe la Măcin, apoi pe dealurile unde ocazional am mai zărit câte-o broască ţestoasă. Sunt parcă în mine toate...
Trecerea cu bacul
  1. Pelicanii + alte animale
Am văzut în fiecare zi, mai aproape, mai departe, ne-au întâmpinat şi ne-au urat „rămas bun”, însă cei mai mulţi pelicani grămadă i-am zărit pe cer, în Chilia Veche. Se antrenau. Să tot fi fost vreo două sute (sau peste). Cum stam noi gură-cască urmărindu-i – lăsasem chiar şi maşina în mijlocul drumului –, s-a apropiat un localnic de noi: „D’apăi, sunt o grămadă pe baltă /Lacul Babina – n.m./”. J
Adăugăm cormorani care fac plajă, lebede curajoase, egrete timide, chire protectoare şi, de anul acesta, prigorii şi pescăruşi verzi [în căutarea cărora am umblat în India şi-n Sri Lanka neştiind că se găsesc atât de aproape de noi!], şi spectacolul este complet!
Chasing pelicans :D
  1. Cortul
Ca de fiecare dată, după mulţi kilometri vâsliţi pe zi, nu ai întotdeauna chef să pui cortul. Cum suntem amândoi destul de comozi când vine vorba de somn, am trişat un pic şi am mai dormit şi prin maşină. :D /shhh, rămâne între noi!.../
După încă o noapte cu vânt
  1. Locurile noi
Mă plictisesc foarte repede. Partea bună este că, folosindu-mă de creativitatea de care nu duc lipsă şi de surprizele lui Marcel, găsesc, cu fiecare din reîntoarcerile în Deltă, noi canale şi lacuri de explorat, noi locuri care ne uimesc, noi rute de urmat chiar şi la întors acasă. Am zăbovit în jurul Chiliei Vechi şi canalelor de la sud de ea, înspre Câşliţa, în acest an, iar ruta de reîntoarcere înspre Braşov prin Lepşa mi s-a părut incredibil de pitorească.
Câşliţa & cai
  1. Liniştea
În cea mai frumoasă dimineaţă a acestui an, petrecută în, de fapt, unul dintre locurile mele preferate din România, din lume, şi favoritul meu din Deltă, acelaşi Parcheş, tovarăş de vâslit ne-a fost liniştea. Este incredibil cum, an după an, încă vedem pelicani de fiecare dată aici, pescarii bătrâni cu bărci din lemn ne salută admirativ şi nu ne iese gram de comercial în cale. Doar nuferi, mangrove şi frumuseţe dintre cele mai pure!
Parcheş
La final, ca să mai punem pe listă una caldă şi-una rece, în fiecare an fac acelaşi lucru cu iubitul meu – strângem gunoaie din locurile din Deltă în care ajungem: de pe lângă lansările la apă, de pe apă, de oriunde găsim. Nu sunt la fel de numeroase ca în alte zone ale ţării, dar cred că natura plânge. Nu mai bine păstrăm doza aceea, şerveţelul acela şi le reciclăm/aruncăm în nişte spaţii desemnate?
Îmbucurător, abonamentele pentru acces în Deltă şi pescuit se pot achita foarte simplu şi rapid online. Pot fi prezentate în variantă tipărită sau direct pe ecranul dispozitivului mobil.
Între noi fie vorba, mare bogăţie avem în a noastră ţărişoară!

Monday, 13 November 2017

The wooden churches of Maramureş



Maramureş is a land of legends and probably the most traditional region in Romania, partly due to its remoteness. Here, people still wear folk costumes on Sundays as they go to church. If you stop in the village of Surdeşti, located in the western part of the historical province, Clăile de Piatră are legendary rock formations found in a local courtyard and resembling stacks of hay. It is said that some peasants were working on a holiday, so St. Peter turned all the hay they had collected into stone. As she was finishing the story with her strong accent and archaic words, the old woman looked at me and the man next to me: ‘I do hope you’re married. In my time, even a lousy goat was sold with deeds’.
Faith has always guided the actions of the people inhabiting these lands and Church has played an important part in their lives and education. These are probably the reasons behind the well-preserved wooden churches of Maramureş. Built in similar styles, though in different centuries, they have nowadays turned from places of worship into heritage.
Three years ago, two French friends of mine I had met in Iran visited Botiza and were left deeply impressed. It is hard not to, with the brook joyously flowing through the centre of the village, the willow trees, and the peace that dominates the settlement.
Tree of pots specific to the region; a red pot on top signifies a single woman to be married in the household
'Cuvioasa Paraschiva' wooden church (17th century) is only a few meters away, in a courtyard full of stone graves, delicately framed by a carefully-carved massive gate. Two centuries after its construction in Vişeu de Jos, the church was transferred to Botiza, to replace the former church whose wood had been used to build a confessional school in a village nearby. There are elements to note as you get familiarised with the establishment: the wooden rope circling the entire construction on the outside and the Grim Reaper painted on the back of the main door, along with reproving phrases.
The wooden gate in Botiza, guiding the visitor towards the church
The road goes on, to the oldest of all Maramureş churches. It started raining, but Ieud village and the setting of the monument up on a hill are as pretty as always. There is a sense of belonging at play here, taken over by humbleness before the frescoes dating back to the second half of the 14th century. If you climb the old and squeaky wooden stairs leading to the church’s tower, the view will reveal the surrounding hills framing the village – a small Eden, undisturbed and dateless! This place breathes history through all of its pores and you are standing in the exact place where the first document written in Romanian – ‘The Ieud Codex’ (1391) – was found.
After driving along Iza River for a while, getting to Poienile Izei redefines ‘picturesque’. Everything is lush as you enter the village, go down the valley and spot the church tower that seems to be piercing the sky. The early-17th century construction is one of the most beautiful examples in the evolution of the region’s wooden churches.    
By taking the shortcut via Glod, you reach Sârbi. Despite having been constructed in the same village and only a few tens of years apart, in the 17th century, Sârbi Susani and Sârbi Josani are quite different. The former is one of the most authentic Maramureş wooden churches in terms of architecture and decorations. Its portal is the best preserved in the entire region and has some hidden symbols, which even make the visitor question the possible revering of the Sun. The latter is accessible via a narrow earth path bordered by old fir trees and was erected by the noble family Dunca, which owned the lower part of Sârbi village. 
Sarbi Susani Church
After having scribbled an ‘M’ onto your map by the routes pursued, the journey has surely driven you closer to the history and culture of Romanian Maramureş and to the people encountered here: fixed in their convictions but extremely helpful and kind. Just like the wood.   

IF YOU GO:
  • Try horincă. It’s a strong spirit typical to the region. If you’re into ‘gadgets’, you could go and taste it in Sârbi, where it’s pouring straight from a traditional gate.
  • Drive to Baia Sprie and make the easy hike up to the Blue Lake. Its turquoise shade is unbelievable!
  • Head to Breb and trek the hills nearby for great views and an immersion into the special vibe of Maramureş.
Typical beam house in Breb