Merităm să ne premiem. Să călătorim, zic!

Încă de data trecută, insinuam că în rândul prietenilor mei apropiaţi, sunt cunoscută drept fata care găseşte bilete de avion la cele mai bune preţuri.

Câteva exemple?

Pentru tabăra de surfing organizată pe nepusă masă – şi pentru care am stat o săptămână în Canare (Lanzarote), chiar dacă nu s-a lipit acest sport de mine – am plătit în total 148.37 EUR. La pachet au venit şi două escale în Madrid şi Bruxelles, pe care ni le-am umplut cu sangria şi cu bere.

Am zburat la Bologna, la un curs de gelato care mi-a schimbat direcţia în viaţă şi m-a încurajat să iau calea deserturilor şi coptului, cu doar 77 lei.

Şi, chiar dacă nu prea vreau să stric surprizele pentru 2020, momondo m-a ajutat şi motorul său de căutare mi-a găsit un bilet Multi-City, cu o companie de linie, care îmi mai permite să descopăr trei ţări din Africa de Vest, la 404.16 EUR.

Mulţi oameni cred că este scump să călătoreşti. Poate fi, mai ales când vii dintr-o ţară care se găseşte în Top 20 cele mai ieftine ţări din lume. Gândiţi-vă însă că bani cheltuiţi şi când staţi acasă. Tot trebuie să mâncaţi, să vă deplasaţi; consumaţi apă, curent... Apoi – şi este şi bine pentru mediu –, nu trebuie să zburaţi pe fiecare 200-300 km parcurşi /nu mai sunt de acord; clima este manipulată - n.m., 15.01.2024/. Mai sunt trenuri, autobuze, biciclete, feriboturi. Este un slow travel care nu trebuie să fie într-atât de slow dacă este bine organizat. Marcel şi cu mine optăm pentru obiectivele care ne atrag cel mai mult, apoi, dacă ne place ţara, ne întoarcem. Vezi Albania, Bosnia, Rusia [şi mai sunt]... J Aşa am văzut, de pildă, în 18 zile, la final de 2017, 4 ţări (cu tot cu zborul în şi din prima şi ultima destinaţie – Uganda –) din Africa de Est.

O călătorie în care efectiv te pierzi conduce la resetare. O viaţă dedicată lor te schimbă total, făcându-te să vezi lucrurile diferit şi să preţuieşti micile plăceri, nu materialul.

Chiar şi în noiembrie, dacă aveţi 1700 EUR strânşi pentru smartphone-ul ’cela de ultimă oră, primiţi cu sfatul?

Wellington e oraşul cel mai mare aflat la cea mai mare distanţă de Otopeni (17,458.94 km) şi de acolo puteţi ajunge în cel mai îndepărtat loc de RO: Waitangi din Insulele Chatham (18,218.58 km). În Noua Zeelandă este primăvară în toată regula, iar un bilet v-ar costa

De ce nu?

Eu sunt recunoscătoare pentru TOT. De ce nu aţi fi şi voi?  

P.S. 1. Îmi puteţi bate distanţa (şi costul, implicit), folosind funcţionalitatea „Pretutindeni” din motorul de căutare momondo, măsurând-o apoi pe Distance.to?

2. Draga mea prietenă Alexandra, ce a explorat Noua Zeelandă în urmă cu câţiva ani – călătoare împătimită şi ea –, m-a înnebunit cu poveşti de acolo legate de hăuri, locuri izolate şi privelişti spectaculoase. A rămas destinaţia ei favorită. Food for thought.