Cu picioarele în mare: prin Insulele Flegree

Cum am aflat de anul trecut că vor începe zborurile din Braşov către Napoli (nu pot să cred că am scris „din Braşov”!), cred că multa lume a aflat, aşa că am zbughit-o înspre sudul Italiei.

Eu mai fusesem chiar înainte de plandemie cu tata. Mi-a plăcut şi mi-am dorit să revin!
I-am repetat lui tata că mă bucur că a prins şi Italia de dinainte de 2020, însă, sinceră să fiu, în Campania lucrurile au rămas neschimbate – şi mă bucur pentru asta!

Oamenii-s tot calzi, primitori, autentici şi mândri de unde s-au născut!

Că tot am pomenit de tata, cu el am stat în Pozzuoli. Cu toate că am vrut şi era la o aruncătura de băţ, nu am ajuns pe Procida – şi am rămas cu dorinţa de a merge şi acolo!

Doar că nu am respectat planul de acasă, ci ne-am îmbarcat inspre Procida chiar din Napoli!
Ce-am făcut noi pe insulă în martie – este foarte micuţă, deci uşor de parcurs pe jos? Atenţie, însă, sunt urcuşuri şi coborâşuri, nu întotdeauna line. Iar când traficul este la nivel maxim [se duc ori se iau copiii (de) la şcoală], parcă totul înţepeneşte şi se desfăşoară într-o singură linie.

Am mâncat

Asaffà serveşte nişte panini minunate (sunt şi în variantă vegetariană), iar oamenii de acolo sunt tare inimoşi!

În port, veţi găsi la Bar Grottino un sorbet de mandarine şi unul de lămâi de vă veţi linge pe degete. Fructele sunt locale, iar nouă nu ne-a fost nicăieri dat să vedem atât de multe lămâi la un loc. Sau atât de mari (clasamentul ne-a fost apoi dat peste cap)!
Specialitatea dulce a insulei, care se spune că ar fi prins cea mai faimoasă formă a sa la Dal Cavaliere, se numeşte „Lingua”. Este, bineînţeles, cu lămâi.
Însă cea mai mare surpriză am avut-o la cazare, Bamboo, pe care v-o recomand din toată inima – se ocupă de ea o familie tare frumoasă, veţi găsi produse de baie handmade acolo şi genţi tare uşchite! După ce am selectat ce ne doream să mâncăm la micul dejun (aveam o listă în cameră), am întrebat de-un restaurant (Marcel avea poftă de peşte la cină). Şi ne-au pregătit ei cina. Ne-am şi imprietenit – şi cu fetiţa lor, căci pe băieţi nu i-am cunoscut suficient, şi cu căţelul lor. Ce bine am mâncat – şi-aşa am încercat şi o altă specialitate a insulei – salata de lămâi!

Ne-am amintit de „Il Postino”

Am văzut piaţeta, chiar cum se coboară în Marina Corricella – acolo sunt cele mai colorate clădiri şi priveliştea cea mai concludentă este de la Terrazza dei Cannoni, o alta surpriză pe care mi-a făcut-o micuL! Şi acolo ne-am făcut o prietenă pisică! Din Marina Corricella se vede chiar şi Ischia vecină!

Am încercat să mergem la înot dis-de-dimineaţă pe plaja din „Il Postino”, însă era atât de murdară, că nu am putut!

Chiar şi Ciraccio părea murdara de la Belvedere, aşa că am rămas cu costumul de baie pe mine, lăsând Universul să hotărască pentru mine.
[Partea aceasta, legată de curăţenie, a fost singura ce nu ne-a plăcut pe Procida.]

Ne-am bucurat

Pur şi simplu, am stat pe şezlong la cazare şi am ronţăit/băut ceva bun!
Ne-am plimbat pe străduţe – e drept, cu scop, dar ne-a facut plăcere!

Am aruncat un ochi în magazine [cele mai multe închise] în căutarea de produse locale.

...apoi, am zis că suntem aproape, aşa că, până la urmă, am luat un feribot şi am plecat pe Ischia!

Aici ştiam că nu vom zăbovi mult, căci aveam de ajuns tocmai la Castellammare di Stabia.
Cu toate acestea, am îmbrăţişat energia insulei şi-am pornit într-o plimbare după ce ne-am cumpărat biletele de feribot de întoarcere pe „continent”. :-)

Am mers pe străduţe mai largi decât pe Procida şi mai curate, înţelegând din prima clipă că Ischia este diferită, în primul rand, prin mărime.

Ne-am rătăcit, la un moment dat, poate voit, poate aşa a fost să fie, şi am ajuns într-un parc minunat, ce ne-a amintit de „Marile Speranţe” şi de Azore. Era cald, aşa că a fost binevenită nişte umbră [la drept vorbind, cu tot cu „încălzirea globală” ce ne este băgată pe gât, şi mai degrabă avem parte de pedepse sub formă de schimbări mari ale vremii dirijate de cei ce se cred zei, ni se spusese ca plouase încontinuu pe lângă Napoli până chiar înainte de venirea noastră; nu fuseseră dezastrele din Sicilia, însă avuseseră o iarnă atipică; trăiam, aşadar, împreună primele zile călduroase din an]. Eram în fascinantul parc Pineta Mirtina şi ne bucuram tare de fiecare nouă imagine în care ne purta.

La final, am ieşit chiar înspre Spiaggia dei Pescatori, un loc curat, deschis, cu privelişti fantastice asupra castelului aragonez.

Nu am plecat fără a degusta emblema dulce a Ischiei [în final, am găsit deschis barul de lângă port, căci şi pe Ischia multe dintre magazine şi restaurante erau închise], cornetto di Calise, locul unde fusese creat. A fost mai gustos şi decât mă aşteptam. Cu cireşe amare!

La finalul călătoriei pe mare, când ne îndreptam dinspre Ischia înspre Pozzuoli [da, am reuşit să închid cercul şi să mă reîntorc într-unul din locurile ce mi-au rămas în inimă – şi să îl duc şi pe Marcel acolo, acum portul este închis; n.m. 01.08.2026], am realizat încă o dată ce tare ne-am legat amândoi de Procida! ♥

Şi, până la urmă, are toată această zonă, cu ecouri mitologice de luptă între Giganţi şi Jupiter, farmecul ei aparte! Mie mi-a mângâiat sufletul!