15 destinaţii cochete, intime şi mici

Fug de comercial. Cât pot de tare. Îmi plac sătucurile izolate, orăşelele clădite-n piatră, cu un medieval care pulsează, şi aşezările acelea de la malul mării, pe ale căror străduţe te pierzi, garantat şi întotdeauna. Poate chiar şi dacă au un vag iz de comercial, trec peste dacă le iubesc cu adevărat. Şi chiar mă gândeam, aruncând un ochi asupra ultimilor 16 ani de călătorit, ce mult am crescut. Şi ca destinaţii, şi ca gusturi, şi ca simţiri. Ce amintiri îmi gâdilă nările, urechile, genele?... [Şi ca să nu mă dezmint, am zis să adaug şi un cântecel, poate chiar cel pe care-l aveam în minte pe măsură ce exploram. Ce frumos sună acest verb şi ce bine mi se potriveşte!]

1. North Berwick, Scoţia

Privesc şi-acum valurile. Marea e uneori zbuciumată, iar alteori este liniştită. Însă Bass Rock este impasibilă, la locul ei şi tronează peste tot. Totul acela pe care-l iubesc mult.

 

2. Bonifacio, Corsica

Încă nu îmi vine să cred că există perfecţiunea atinsă de designul străzilor, care şerpuiau la grad optim, se opreau când era cazul pentru a mai permite unui scuter să treacă şi te conduceau, mai mult de o dată, la câte-o privelişte spre Sardinia vecină. Musai cu o bancă.

3. Cumalıkızık, Turcia

Era cald, mult prea cald pentru decembrie. Şi umed, şi vânt. Ţin minte fructele de kaki ce îmbogăţeau pomişorii din sat, gemul de rodie aflat la mare căutare şi zâmbetele autentice de pe feţele sătenilor.

4. Sighişoara, România

Ceva mă atrage mereu înspre acest loc. Să fie oare faptul că l-am descoperit întâiaşi dată cu bărbatul vieţii mele? Este colorat şi misterios şi romantic şi... exact în măsura în care îmi place să fie.

5. Sighnaghi, Georgia

Zidurile orăşelului medieval m-au dus instantaneu cu gândul la Marele Zid Chinezesc, într-o variantă mini. Nu râdeţi. Poate că a fost de la vinul ce se găsea impregnat parcă în aer, chiar dacă era bine dosit în kvevriurile pe care cam fiecare ieşire de pe piatra cubică a străzii principale ţi le oferea.

6. Abyaneh, Iran

Un Cumalıkızık roşu! Asta am gândit! Apoi, răcoare... de asta îmi amintesc, contrastând cu cele aproape 40 de grade din Kashanul prăfuit. Şi o veselie şi o curiozitate care-au fost constante ale călătoriei fabuloase prin Iran.

7. Pozzallo, Sicilia

...ce fericită m-am simţit acolo!... Cu marea, cu nisipul albicios, cu deserturile care nu se mai terminau, cu farfallele pe care le voi ţine minte mereu, cu străduţele îngrijite, pe care le puteai încurca uşor, dat fiind şi accentul puţin inteligibil al localnicilor.

8. Birgu, Malta

Îmi venea să ating şi să mângâi tot: ziduri, semne, aerul cald al serii. Era o linişte frumoasă, o stare de vacanţă fericită, şi îmi şi luasem permisul de scufundări cu câteva ore înainte! J

9. Stromness; Orkney, Scoţia

Orăşelul Ştrumfilor – ha ha, era a doua oară în Scoţia (dar pe o insulă diferită) când alintam ceva aşa. Şi unde mai pui că griul acela perfect şi liniar contrasta cu apusul roşu, sub care copiii locului săreau în mare şi râdeau de mama focului. Am făcut-o şi eu! Apa avea în jur de 6-7 grade, cu toate că afară fuseseră aproape 20. O raritate pentru zilele mele în arhipelag.

10. Mdina, Malta

Acolo am avut cel mai mare wow din Malta, privind apusul roz peste Rabatul alipit. Cerul era de pe-acum albastru închis, clădirile erau cafeniu deschis.

11. Ieud, România

Mirosul de săpun de casă, combinat cu mireasma de fân proaspăt cosit... asta ne-a întâmpinat în Ieud, în liniştea serii şi a timpului, care, fără glumă, stătuse în loc.

12. Prizren, Kosovo

„Şi ce dacă plouă? Creşti!” aşa îmi spunea mereu bunica mea. Am mâncat extraordinar de bine [inclusiv unul dintre deserturile vieţii mele!], am explorat cât ne-a permis vremea şi ne-am promis să revenim! Şi iată că anul acesta o facem! Sperăm că pe soare!

13. Nesebar, Bulgaria

Mare, soare şi gălăgie multă în Sunny Beach-ul alăturat. Apoi, şoc! Linişte, puritate, istorie, culoare chiar şi acolo unde nu te-ai fi aşteptat. Şi o stare totală de bine, cam asta am luat cu mine!

14. Broughty Ferry, Scoţia

Am fost singură acolo; am luat autobuzul din Dundee, chiar înainte de reîntoarcerea în România, de la studiile mele de scurtă durată transformate în muncă de trei ani, online. O orânduială tipic scoţiană, cu drumul principal ce duce la plajă. Plaja care era bătută de vânt, deschizând panorama înspre castelul local. Un fel de Lawrence of Arabia meets The Highlander. Must go back!

15. Santa Teresa di Gallura, Sardinia

Piaţa ofertantă, străduţele înguste cu căluţi de mare pe indicatoare, plajele imaculate şi priveliştile care mai de care mai provocatoare te făceau cumva să te simţi TU. Vesel, fără griji şi fără nicio undă de vinovăţie că te-ai înfrupta prea mult din deliciile locale şi din bunătatea imensă a oamenilor. Şi nu mai băgai în seamă vântul care sta să te dărâme şi frigul.