La mare, în Gelibolu

 Cum călătoria spre Edirne şi Kırkpınar ne-a dus prin Bulgaria şi Grecia, ne-am tras sufletul la Gelibolu. A fost mai greu să aleg popasul pentru că mai era ceva drum de bătut până la Edirne şi zona nu îmi era cunoscută decât prin încărcătura ei istorică. Aţi auzit cu siguranţă de Gallipoli şi luptele ce s-au dus acolo în Primul Război Mondial.

Totodată însă, doream un loc vesel şi cochet, plin de energie pozitivă.   

 

Cochetul se poate percepe de când o porneşti pe jos, pe străduţele pietonale centrale, observând localnicii cum şed la o cafea sau pur şi simplu se uită şi ei la oameni. Mai e şi portul. Micuţ, dar foarte colorat.

 

Dacă vă vine pofta să zăboviţi mai mult prin această zonă, o masă la Kalabalık nu vă va dezamăgi, nici ca iubitori de peşte şi fructe de mare, nici ca vegetarieni. Iar de vă plimbaţi pe străduţele amintite mai sus, ajungeţi la o patiserie minunată, Meydani Pastanesi Gelibolu, una dintre cele mai bune pe care le-am vizitat în Turcia – şi admir acest popor pe partea de deserturi! Până şi dulciuri fără gluten au, iar profiterolul şi trileçe sunt la mare înălţime. Mai amintesc amabilitatea cu care am fost întâmpinaţi şi serviţi. 

 

Şi dacă tot am ales să facem popasul la mare, am făcut-o şi pentru plaje. Baia de iulie (wild swimming challenge-ul meu de doi ani se încheia la Marmara, aşadar, o premieră). Am ales plaja din faţa hotelului la care stăteam, 8 Rooms, iar pe după-masă am condus peste wow-ul architectonic – 1915 Çanakkale Bridge (costă 400 TL să îl traversezi înainte şi înapoi, dar merită – atenţie la ieşirile de pe autostradă, semnalizate doar în limba turcă, noi ne-am păcălit un pic). 

 

 

La Plaja Tripçe se poate ajunge şi trecând pe partea opusă cu bacul, varianta mai ieftină. Marea apare după o pădurice-minune, căreia îi urmează case şi gospodării – într-un mod surprinzător! Apusul este minunat aici şi totul este autentic, cu bărci, plase ale pescarilor şi localnici care stau şi privesc în larg. Stâncile ce încadrează plaja îi dau un aer şi mai aparte şi e fain să te caţeri pe ele!

 

O surpriză mai neplăcută s-ar putea să aveţi în sezon la reîntoarcerea în Gelibolu, pentru că în partea estică a oraşului se găsesc tare greu locuri de parcare.

 

De rezolvat se rezolvă însă, ca întotdeauna în Turcia, şi un zâmbet pe chip, la experimentarea verii nesfârşite, vă vor da cu siguranţă ruinele Castelului Çimpe, o fortăreaţă medievală ce oferă priveşti minunate asupra Mediteranei şi Mării Marmara.

Cum pleci din Gelibolu, până la urmă? Noi am făcut-o bine dispuşi.