5 privelişti ce mi-au rămas în suflet din Moldova

 Chiar dacă am ajuns cu un scop precis în Moldova, la această a treia vizită am simţit parcă cel mai bine unitatea ce ne caracterizează.

Am prins o primăvară verde, ploioasă, noroioasă, friguroasă, dar minunată, cu pomi înfloriţi. Deci, alb-roz din abundenţă, în contrast cu crudul menţionat mai înainte.

 

Doar ca imagini de vedere parcă, pe care le surprinzi şi le păstrezi în tine, iată ce am adus cu mine la Braşov—

 

Chişcăreni

Şi dealurile.

Impresionante, dramatice, dătătoare de poftă de cutreierat şi aventură.

Notă către sine: De revenit pe mai puţine ploi.

 

Stejarul lui Ştefan

După Scoreni, am coborât mult pe un drum abrupt. Era noroi, însă ne-am încăpăţânat să continuăm. Pădurea părea tânără. Tânără şi superbă.

De nicăieri a apărut o pisică şi ne-a ţinut companie cât am privit neputincioşi bucăţile de potecă inundate incredibil de frumos. Şi a dispărut pe drumul de întoarcere.

Notă către sime: Într-o zi, vom vedea şi Stejarul.

Notă către sine 2: Pisicile sunt călăuze minunate.

Notă către voi: ...nu găsiţi? J

 

Plaja din Vadul lui Vodă

La Nistru. Eram pregătiţi să ne dăm cu caiacele, însă am ajuns târziu şi sta să plouă. Malurile însă arată fain.

Notă către sine: Cu caiacul chiar trebuie experimentat traseul. Singura problemă ar fi că drumul către plajă este doar pietonal. Aşadar, o intrare pe râu ar putea fi posibilă drept înainte, la capătul traseului de autobuz.

 

Valea Morilor

...şi mai cu seamă cea mai mică statuie din Moldova. Cum mama a iubit „Micul Prinţ”, nu puteam să nu o văd. El şade comod, pe asteroidul său, şi are doar 11 cm.

Notă către sine: Am tot văzut poze din acest parc de la o prietenă dragă. Când, în sfârşit, am ajuns, mi-a plăcut cum m-am simţit acolo. Aaah, şi a fost minunat cu ceva dulce şi-o băutură caldă lângă!   

 

Viile şi satul Purcari

Este un sat tare frumuşel şi colorat. Iar viile îţi sar în ochi de oriunde te-ai găsi.

Notă către sine: Ar merge un tur de bicicletă pe aici, asta în cazul în care nu plouă cu găleata, cum s-a întâmplat în această primăvară.  

 

...şi una bonus!

Satul Beşalma îmi era cunoscut din 2019. Tot mi se pare că are un iz de Asie Centrală prin câmpurile întinse de acolo. Nu îmi venea să cred că ratasem moara de vânt ce stă pe unul dintre dealuri de la începutul secolului trecut.

Notă către voi: Din centrul Beşalmei se vede moara dacă vă strecuraţi printre clădiri. Ca să ajungeţi la ea, faceţi dreapta din centru, urmaţi drumul, apoi faceţi stânga şi puteţi urca dealul. Mie mi-a mirosit a vară.

 

Călătorii frumoase să aveţi! ♥