Ultimele ore din 2023

…din timpul care nu există.

Cum a fost?

Din nou, unul dintre cei mai grei ani. Poate nimeresc şi eu unul mai uşor în cele ce urmează. :D Doar că, se spune că marinarii cei mai iscusiţi se formează-n furtunile cele mai aprige.

M-am luptat cu fricile mele. Puţintel mai am de lucru.

Am redevenit îndrăzneaţă, ştiind să mă opresc atunci când am simţit să o fac.

Am fost deschisă înspre tot ce a venit înspre mine, lăsând lucrurile să curgă.

Am înţeles că nimic nu este bătut în cuie; dacă nu iese din prima, nu este musai să nu iasă din a doua.

Vara a ţinut mult, apa nu s-a lăsat dusă de lângă mine.

Am muncit mult, uneori peste poate, în mai multe domenii.

Au venit şi au plecat oameni, însă parcă nu m-am întristat atât de cumplit cum am făcut-o în alte dăţi.

Asta – pentru că nu există sfârşit decât dacă suntem de acord cu el şi pentru că Marcel şi cu mine am ajuns specialişti în a nu ne păsa că cineva ne spune „Nu se poate”.

Uite că şi să creştem 56 de lăbuţe, cu toate că nu mai sunt toate cu noi, dar mai vin în vizită, am reuşit. A fost, cu toate că grea, una dintre cele mai frumoase misiuni ale vieţii mele, în două etape.

Suntem Iubire. Suntem aidoma lui Dumnezeu – iar cuvintele acestea trebuie pătrunse mai adânc decât o facem. Pentru că putem orice. În definitiv, noi creăm totul.

Amintirile revin, în fiecare zi mai puternice.

 

Vă doresc să fie luminoasă cărarea pe care veţi alege să păşiţi în 2024.

La mulţi ani!

Vă îmbrăţişez!

♥    

 

/postare neinclusă în newsletter/