Toamna la mare

După iarnă şi primăvară, iată fuga trasă la mare, în premieră, toamna.

Păi, era musai să îmi fac înotul lunar, nu?

Sincer? J Am nimerit vreme de stat în pantaloni scurţi la mijloc de octombrie (când nu mai trăgeam speranţă să prind din urmă vara eternă, pe care o tot caut din 2020 – în acest articol sunt şi motivele pentru care m-am apucat să înot în ape sălbatice).

 

La ce să fim atenţi toamna

În staţiunile în care activitatea cam încetează, cele mai multe restaurante vor fi închise. Cu toate acestea, mai sunt şi unele deschise tot timpul anului, cum este cel de mai jos. ↓ Un plus? Veţi găsi nişte preţuri tare îmbietoare la cazări, fără condiţii de şedere prelungită.

 

Loc fain de dormit

Am stat la Yaio apartments (Studio ZEV) (269 lei/noapte), cu vedere la mare. Un loc tare cochet, în care ne-am simţit minunat – iar proprietara a fost foarte amabilă.

Loc fain de luat masa

Micul dejun l-am luat privind marea, la Deviant by the Sea. Sunt mai multe variante pentru masa de dimineaţă. Pot spune că a fost gustoasă şi dătătoare de energie pentru drumul spre casă.

Diferenţele noapte/zi

Mari, dar nu foarte mari. Purtam fustă scurtă pe la 20 când am ajuns, am rămas îmbrăcată aşa, luându-mi doar un puloveraş pe mine. Iar de dimineaţă, la 10, făceam deja baie în mare.

 

Vizitatorii

Parcă şi mai puţini decât primăvara.

 

Ce am făcut nou şi ne-a plăcut? (trecând prin locuri dragi)

Nu puteam să nu oprim (noi marea o asociem cu locul acesta din 2021) La Partid. I-am prins cu bucate şi băuturi de toamnă, însă au reuşit să mă mai surprindă cu un cataif de zile mari.

Înotul a fost pe Tethys Beach – întinsă şi pustie, chiar în faţa cazării (că şi restaurantul unde am luat micul dejun în aceeaşi clădire se găsea, la parter). Trebuie să înoţi mai mult pentru a da de apă mai adâncă, însă în ziua respectivă am avut vânt şi valuri, aşa că am făcut ce am putut.

Mi-am tot dorit să ajung la Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” – Edificiul Roman cu Mozaic mi s-a confirmat că este încă în renovări –, unde am admirat lucrările. Cele mai impresionante au fost realizate după război, când Ion Jalea a sculptat cu o singură mână (mie-du: 9-17; bilet: 10 lei). Priveliştea de pe terasă este memorabilă.

Îmi place să colind prin centrul vechi al Constanţei. Am fost şi acum un pic pe fugă, însă tot ne-am zgâit noi la clădirile impresionante, la culori şi la două prietene pisici, pe care le-am şi hrănit.

Şi ca să nu ne apuce pofta de dulce în drum spre Braşov, am oprit la Sophie Patisserie, un loc cu prăjituri fine şi minunate. Se vede treaba că folosesc ingrediente de calitate şi că pun suflet în munca lor.

Ultimul popas a fost lângă Dunăre, la Ghindăreşti, un loc unde lipovenii domină aşezarea. Sperăm să revenim – am înţeles că locurile pe unde şerpuieşte Dunărea din jur au forme interesante. E de mers cu caiacul. Sper doar să se mobilizeze localnicii şi să îşi păstreze aşezarea mai curată. Nu oricine se poate făli cu ditamai plaja la măreţul fluviu!

 

După ce am ajuns la Braşov, a venit toamna. Cu adevărat.

Când vreau să mă desfăt, îmi amintesc de mare. Şi-i tare plăcut.

☼