Început de vară prin vestul Moldovei

Să vă spun un secret! Nu era în plan. :D

Dar atunci când prietene dragi organizează un festival-minune în sudul Moldovei şi eşti invitată, mergi. Adică mergem. Am discutat-o şi am hotărât-o. Eram obosiţi şi slăbiţi, după o detoxifiere foarte dură, însă dornici de aventură. Asta nu dispare.

 

Ce soluţie am găsit? Cel mai scurt drum până la graniţă şi o noapte petrecută într-un loc special. La Crama Mirceşti ne-a întâmpinat Marcela. Am putut servi cina chiar de ora era târzie. În sfârşit ne-am tras şi noi sufletul, am băut o sticlă de vin, am mâncat fain (inclusiv pentru prima oară Babă neagră) şi am mirosit florile. De dimineaţă, m-au încântat priveliştile pe care răcoarea serii mi le ascunsese. Crama din Moldova aflată la cea mai mare altitudine are multe de oferit. Ne-a convins tot Marcela, prin minunatul tur strecurat prin programul ei încărcat.

Se munceşte mult aici, dar totul este făcut cu pasiune. Înainte de plecare, am urmat sfatul primit şi am urcat dealul pentru a vedea via şi... împrejurimile şi mai de sus. Am dat peste cireşe amare şi dude! Venea şi ploaia.

 

Cu toate acestea, nu ne-am lăsat şi am mers la Răciula. Despre Ograda cu Salcâmi am aflat întâmplător, însă îmi doresc să reiau vizita acolo. Au făcut un traseu minunat pe dealul din sat. Mi-au plăcut indicatoarele dătătoare de zâmbet. Ne-am dat seama că nu l-am finalizat, cu toate că am ajuns foarte sus, privind verdele de iunie şi bucurându-ne de cea mai mare păpădie văzută vreodată. Am ajuns la maşină cu câteva secunde înainte ca ploaia să se dezlănţuie. Foarte drăguţi localnicii – de toate categoriile de vârstă.

 

Am mai urmat un sfat şi am mai făcut o oprire, printre altele, la Iuvas – o marcă de haine moldovenească tare faină. Nu mai fuseserăm la Hînceşti. Marcel s-a împrietenit cu doi căţei, eu am savurat un rulou cu mac. A fost pauza noastră de după furtună, înainte de a ajunge la Selemet.

 

Fusese totul foarte intens, însă eram fericiţi şi urma întâlnirea cu prietenele noastre. ♥