Craco, aşezarea-fantomă, şi dealurile din Basilicata

 

Recunosc, Puglia nu mă cucerise (cu foarte puţine excepţii) până în punctul în care am pornit-o spre Craco. Şi mai recunosc ceva, era locul pe care aşteptam cel mai mult să îl văd din toată călătoria.

La trecerea din Puglia în Basilicata, o provincie necunoscută nouă, simţeam schimbarea… o schimbare ce îmi plăcea la nebunie!

Cumpăraserăm biletele online cu o zi înainte şi Marcel conducea prin soarele ce aici părea păzitorul primăverii. Cam despre ce discutam noi în maşină, între două sucuri de fructe?

-          Zici că-i Marea Britanie aici!

-          Scoţia… cu măslini!

[Mie-mi plac culmile domoale şi… goale, dacă aţi uitat.]

În curând aveam să aflăm, de la ghida noastră de care ne-am ataşat (tot Săgetătoare ca mine) şi la întâlnirea cu care am întârziat (căci stăteam la o altă ieşire în loc de cea principală), că golul fusese umplut în trecut de plantaţii de năut. Curios! Zâmbisem! Îmi place năutul. :-)

În acea zi se filma acolo „Cucine da incubo”, însă noi, singurii vizitatori de la acea oră, ne vedeam de treaba noastră şi, cu căscuţele pe cap, am ţopăit până sus de tot. Ghida susţinea că şi de acolo se putea vedea marea, cu toate că din aşezarea din care se trăgea ea, tot de pe un deal, era mult mai aproape de azur.

Totul este dramatic în Craco – de la biserica cu pereţii prăbuşiţi şi până la cum îţi imaginezi că a fost viaţa dinainte ca totul să o ia la vale. Te gândeşti cum te-ai fi simţit să trebuiască să îţi părăseşti casa, locurile unde ai trăit şi de care te legau momente atât de frumoase… pentru că argila ce forma dealul a început să o ia la vale şi restructurările nu au dat roade.

În Museo Emozionale di Craco nu filmele şi reclamele ce s-au turnat aici te impresionează, ci poveştile de viaţă. L-am întrebat fără ocolişuri pe domnul ce ne-a făcut prezentarea şi a recunoscut că trăise în Craco, istorisându-ne cum era şi cum din 1991 nu s-a mai putut sta. După vreo 14 secole în care localnicii, cocoţaţi la 400 metri, au putut înfrunta cu uşurinţă atacuri barbare abătute asupra lor.

Ai zice că trec într-o clipită!