Prin jurul Braşovului (V)

 Sunteţi pregătiţi de ediţia vară-toamnă? /penultima ediţie o găsiţi aici/ Cu şi mai mare accent (poate) asupra a ceea ce putem face în natură, cu plecare din Braşov.

Şi dacă unele activităţi nu mai pot fi realizate acum (că le-a trecut vremea), am zis să le menţionez, totuşi, pentru că sunt de ţinut minte pentru la anu’. J

 

2 mâini dibace

Ce pot face? …

♥ Păi, pot culege lavandă într-o după-masă leneşă, undeva pe lângă Hălchiu (în preţul de intrare -10 lei- era inclus un bucheţel de lavandă pe care o strângeai singur, cu ajutorul forfecuţei primite la intrare, adică am făcut şi aromoterapie cât am cules). A fost minunat! Am plecat şi cu apă de lavandă şi ulei de lavandă de acolo, iar de producători şi produsele lor daţi aici: Lavanda Alberta.

♥ Sau se pot bucura la cules de mure (teoretic, sezonul s-a închis ieri) la Dor de mure. Noi am fost de două ori: o dată cu tata şi o dată cu un grup de prieteni. Ce e fain? Simţi apropierea pădurii, auzi tălăngile văcuţelor şi te bucuri.

♥ Iar la anu’, mă puteţi contacta la început de septembrie pentru a vă recomanda un loc cu zmeură delicioasă!  

 

În căutarea trovanţilor

A fost cald, a fost fain, am plecat şi de aici cu 2 găletuşe de mure din grădina unei bunicuţe şi cu soc (la final de iulie, când nu mai speram să găsim pentru sirop!).

Drumul (prin Muscelu-Cărămăneşti) este, în sine, o aventură, dar se domoleşte dacă la întors o luaţi prin Cislău.

Maşina se poate lăsa în parcarea de lângă magazinul de lângă pod, apoi urmează urcuşul până în Ulmet, de unde se urmăresc săgeţile, care sunt bine amplasate. Peisajul se schimbă; umbra de la capătul satului a fost înlocuită de pajişti şi de-o senzaţie de libertate minunată (am văzut şi un viţel de câteva zile!), apoi urmând un drum scurt prin pădure (după ce se trece de casa de bilete). După ora 18, intrarea era liberă (5 lei – înainte). J

Trovanţii sunt impresionanţi, însă mie mi-a plăcut mai mult întreaga experienţă a drumului decât destinaţia (şi am de ceva ani inima fixată pe trovanţii de la Costeşti, din Oltenia).

Cu toate acestea, a fost una dintre ieşirile din vara asta care m-au încărcat cel mai mult (şi aveam nevoie de asta, cu toată tensiunea plandemică din jur). Când vezi şi simţi că se aşază lucrurile… ştii că păşeşti pe drumul cel bun. Am simţit-o în răcoarea serii de iulie... la munte... cât am povestit cu o doamnă ce culegea păducel pentru caprele ei.

 

Prieteni vechi, locuri noi

Cum a fost o vară foarte caldă prin iulie/început de august şi cum Paula şi Maya au venit în vacanţă în ţară, am pornit de la ceva dulce şi am ajuns să căutăm o baie tradiţională secuiască prin Olteni... dar nu am găsit-o (nici acum nu ştim unde este) şi ne-am plimbat pe malul Oltului, ba chiar am contribuit cu toţii la o plimbare mai plăcută a celor ce vor mai fi poposit pe acolo pentru că am adunat din gunoaie.

Păşind pe calea apelor minerale, am ajuns şi la Malnaş, unde-am gustat din izvoarele zonei şi ne-am plimbat înainte de a apuca pe drumul tare sălbatic şi pitoresc spre Valea Zălanului. Am văzut şi-un iepure ţopăind vesel!

Aici, în sfârşit, am găsit baia tradiţională Bugyogó, după un drum foarte scurt peste pârâu şi apoi prin pădure. Nu ne-am băgat decât picioarele. Apa era foarte rece, însă faină! Am petrecut clipe frumoase râzând şi povestind acolo.

La final, a venit plimbarea prin acest sat izolat, cu localnicii salutându-ne şi făcându-ne să ne simţim cu adevărat bineveniţi. Cum are România darul să o facă. ♥ Şi-am ajuns mult după lăsarea întunericului (şi-o zi plină şi tare frumoasă) acasă.

   

Ieşiri de sfârşit de săptămână, cât toamna-i încă blândă

♥ Am prins o duminică de septembrie însorită şi mi-am finalizat provocarea wild swimming nr. 14 în Olt. Dacă intraţi pe lângă Balta Cişmaşu, urmărind râul până-n Bod-Sat, veţi da peste peisaje frumoase şi locuri unde accesul la apă este uşor.

♥ Un picnic la Plaiul Foii cu prietenii (că tot ni se forţează mâna să ne facem încălzirea la gătitul singuri), cu bucate bune de casă, raze de soare, mioare-n zare şi zâmbete pe chipuri.

♥ Peticel al nostru a crescut şi, pentru că suntem nedespărţiţi (va urma), dorim să şi călătorim împreună, aşa că, pe lângă rucsăcelul de plimbare pe care l-a primit, a acceptat lesa până va fi suficient de mare şi de încrezător. Am fost la Dâmbu Morii, unde mai mergem şi cu bicicletele. Iubeşte apa şi se joacă în ea de câte ori are ocazia, iar de această dată a fost impresionat de prima lui întâlnire cu o turmă de căpriţe. 

 

Vă doresc noroc pe drum, înţelepciune şi unitate-n simţiri cu cei ce vă ies în cale!