Prin jurul Braşovului (IV)

 Am zis că au venit vacanţele şi poate că poposiţi şi pe la Braşov şi că, pe lângă ideile din ediţiile I, II şi III, vă vor prinde bine şi cele din aceasta – primăvară/vară—

 

☼ Pe unde-am dat de aer curat?

Cu soarele primăverii, ce a fost tare capricioasă în 2021 – şi iarna lungă, chiar de-mi place la nebunie, o recunosc! –, am simţit nevoia să stăm şi mai mult în mijlocul naturii şi să inspirăm adânc.

 

Râşnov

În zona Râşnovului mergeam în adolescenţă cu prietenii mei aproape săptămânal la picnic primăvara târziu până la mijlocul verii. Puteţi găsi pâraie curate, un loc de pus pătura şi linişte, multă linişte. Noi am avut mult vânt de ziua tatălui meu, însă a avut şi el rolul lui: a risipit norii şi am putut servi bucatele picnicului după placul inimii.

Batalia pentru primavara, Rasnov

 

Vâlcele

Nu mai fusesem acolo cu Marcel din 2010, când jucaserăm badminton la final de februarie în zonă. Ne-a făcut plăcere să revenim, să urcăm un deal de la capătul localităţii (înspre Sf. Gheorghe, pe partea stângă) şi să ne bucurăm de pâlcuri de zăpadă şi de lumina frumoasă.

Ramasite de zapada, Valcele

 

Cum să fug de apă?

Nu pot şi... nu vreau! J

Ambele escapade acvatice pe care vi le propun au avut loc pe

 

Lacul Pădureni-Moacşa

În afara sezonului, nu am avut nimic de plătit, însă în sezon se plăteşte, pentru că este concesionat.

Am reuşit să îmi fac wild swimmingu’ nr. 9 (aveţi aici linkul cu isprava nr. 8), a fost rece apa, dar am supravieţuit... afară era atât de cald... o zi de primăvară absolut minunată.

Dupa wild swimming nr. 9; Lacul Padureni-Moacsa

 

Şi pentru că ne-am achiziţionat o Barakuţă pentru călătoria din Albania ce urma, am zis să o testăm pe apă înainte de plecare şi tot pe lacul susmenţionat am făcut-o, pentru că un pasionat de SUP îmi spusese cu ocazia înotului că era posibil. Se recomandă, totuşi, vâslitul pe partea stângă a lacului, pentru a nu deranja pescarii.

Cu Barakuta pe lac (Padureni-Moacsa)

 

Ce-am mai degustat?

O altă surpriză, oferită mai târziu, de ziua tatălui meu a fost o degustare de brânză la

 

Meşendorf 65

Ne-a plăcut atmosfera, ne-au plăcut culorile, ne-a plăcut brânza (am mai cumpărat şi după şi am făcut o pasiune pentru cea cu trufe).

Iar plimbarea pe colinele din spatele şurii-restaurant a fost dătătoare de bucurie enormă, pentru toţi trei.

P.S. Se poate şi cu bicicleta şi coborârea se face chiar prin proprietate.

Mesendorf 65

Care ar fi locurile din Braşov unde vă puteţi bucura de verdeaţă?

Pentru că, să recunoaştem, verdeaţa este un plus al oricărui oraş.

 

Dealul Şprenghi

Sunt multe locuri prin care se poate urca, însă, la final, se obţine liniştea, o privelişte minunată asupra Braşovului; dacă se completează totul cu o gustărică locală dătătoare de bucurie, tabloul este complet.

Priveliste asupra Brasovului de pe Dealul Sprenghi

 

Zona Bisericii Sf. Martin

Am iubit mereu partea aceasta a Braşovului, cu precădere primăvara şi vara. Aerul răcoros al serii, Tâmpa cea atotveghetoare ce pare de aici atât de aproape şi, din nou, liniştea.

Pe langa Biserica Sf. Martin, Brasov

 

Ştiţi că avem colonii de castori pe Bârsa?

Una dintre ele se găseşte în apropierea viitorului Aeroport Braşov. Este o zonă verde, pitorească, trebuie urmăriţi copaci căzuţi, limanuri bine conturate; noi încă nu am dat de ei, dar mai încercăm.    

Barsa; in cautare de castori

 

Când am mai fost cu bici?

În iarnă, primăvară timpurie, apoi primăvară târzie şi mijloc de vară (am tot fost plecaţi din Braşov). Dar a fost mare bucurie de fiecare dată.

 

Plaiul Foii

M-a surprins tare plăcut, nu îmi venea să cred că nu mai fusesem pe acolo (ulterior, am realizat că mai fusesem, dar nu cu bicicleta, şi nu la sfârşit de mai). Am fost cu Marcel şi cu tata şi am pedalat până la cabană, unde ne-am răcorit şi hidratat şi ne-am întors, în aceeaşi stare de „zi perfectă”.

Spre Plaiul Foii, pe bita

 

Sânpetru

Pentru a nu părăsi „vara perpetuă”, am luat-o pe câmp în aceeaşi formaţie, înspre Bod Colonie, la ieşirea din Sânpetru înspre Bod Sat. La un moment dat, ne-am blocat într-un „zid” de câini, aşa că am făcut cale întoarsă, apoi o buclă, prin stânga, printre case, ce ne-a adus la locul de plecare. Era bucurie mare, erau mulţi copii pe biciclete, era soare de iulie pregătindu-se de culcare.

Pe bici, la Sanpetru

 

Mă gândesc mereu că vreau să mă mai bucur de tot ce am în jur. Să nu îmi pară rău de ce nu mai am, ci să lupt pentru a păstra ce-mi este mai drag. Vin vremuri grele, aşa că încă profit de bucuriile cele mici, care, sunt, în fapt, cele mai mari. ♥  

No comments:

© Olivia-Petra Coman, 2019 | Photographer: © Marcel Bancila. Powered by Blogger.