De făcut pe lângă Petriş – în Arad şi Timiş –

 Voi merge mai departe cu poveştile de anul trecut, legându-le de cele pline de fluturi tot de atunci, şi întregind cercul. O vom lua pe opriri şi secţiuni, căci, pe cât de tare am capul în nori uneori, sunt şi foarte organizată. J

 

La Petriş am ajuns pentru că am ales să stăm la Pensiunea Miliza, unde nu numai că am fost primiţi cu zâmbete minunate, ci am servit nişte mic-dejunuri faine şi o cină la fel, ne-am răsfăţat în salina artificială şi în sauna de lângă aceasta. Unde mai pui că se pot cumpăra produse locale tradiţionale de aici – şi mă refer la gemuri, siropuri, făcute cu drag.

 

Cu toate că unele obiective de pe hartă s-au găsit mai departe o ţâră de Petriş, parcă toate s-au potrivit. Prima zi a fost un fel de Indian Summer, soarele zâmbind de la început şi până la apus.  

 

Cele 17°C de după prânz m-au încurajat să înot în Lacul Surduc. Localnicii oricum mi-au spus că apa lacului este întotdeauna rece. Din Fârdea, am luat-o la dreapta, apropiindu-ne tot mai tare de lac, apoi pe jos. Albastrul acela electric mă chema. Picioarele mi-au îngheţat încă de la început şi a fost una dintre cele mai grele provocări de wild swimming, însă am dus-o la final. Apa este foarte curată, ceea ce aduce un plus experienţei.  

 

Cu caiacul pe Bega

Cu toate că se răcise puţin, am zis să nu renunţăm la căiăceala pe Bega... mi-o doream de atât de mult timp. Am parcat lângă podul din Remetea Mare şi ne-am schimbat în hainele de apă. (Deja face parte din întregul mise-en-scène să ţopăi în sutien pe lângă râuri.) Am fi dorit să vâslim până în Ghiroda, însă venea seara şi era frig, cu toate că atmosfera era faină tare, aşa că am parcurs doar o treime din întregul traseu. O grămadă de verde (încă!) şi multă linişte (cu siguranţă-i de repetat!)... Am reuşit să ne şi întoarcem la locul de plecare, cu toate că avea ceva viteză apa!

 

Drumeţie la Cetatea Şiriei

Soarele din ziua anterioară fusese înlocuit de picături reci. Doar că eu cred în norocul meu şi nu mă opresc. La sosirea în Şiria, ploaia se oprise şi soarele ieşise, ce-i drept, cu dinţi mari, printre nori. 

Am urmat cel mai greu traseu. Cu mult noroi, însă am ajuns cu bine sus şi cu privelişti minunate-n suflet. A fost un sentiment de Stăpânul Inelelor printre ruine, mai că ne-aşteptam să apară vreun Nazgûl şi să ne lase cu gura căscată. Deocamdată o făcuse toată ziua aceea, cu tot cu ploaia ce ne ocolise.

 

Vizită-ntr-un sat neobişnuit: Charlottenburg

E singurul sat circular din România, aşa umblă povestea. Şi acolo se mai găsesc plantaţii de aronia şi unul dintre producătorii români de sucuri din această superplantă. E drept, se pot cumpăra produse de la singurul magazin din sat – însă nu vă recomand asta, din motive de narcisism /să zicem că nu sunteţi trataţi cu cea mai mare prietenie/, însă experienţa de-a ajunge acolo merită.

 

...pe data viitoare!

Cu o nouă bază şi noi întâmplări.