Cină la Zagreb

...mai bine zis, aş vrea să vă scriu câteva cuvinte despre prietenie adevărată, din aceea trainică, la care visam de mică şi pe care am aflat-o fără să îmi dau măcar seama. Cu Pauli şi Maya. ♥

Anii plandemici ne făcuseră să ni se intersecteze din nou potecile vieţii, parcă mai mult şi decât înainte.

În 2021 fuseseră clipe de august în România şi de octombrie în Croaţia. 2022 venise pe un fond mai greu pentru noi, căci, deşi ne-am dorit mult, starea fizică a lui Marcel ne-a împiedicat când şi când să finalizăm călătorii. 2023 ne-a prins însă în nişte zile superbe de vară în ţară; cu greu ne-am despărţit. În octombrie am revăzut-o pe Pauli, tot în ţară. Iar anul acesta, am trăit finalul iernii împreună (toţi 4) pe pârtie, cărări înnămolite şi gheaţă.

Între verile din ţară 2022 şi 2023 a fost cina la Zagreb.

Nu puteam să nu trecem să le vedem pe dragele noastre prietene! Dorul este întotdeauna mare când are la bază multă dragoste.

Ziua aceea, însă, când noi ne planificaserăm să ajungem în capitala Croaţiei, urma să fie plină de peripeţii care ne vor fi făcut să întârziem 6 ore. Opriserăm să ne luăm şi o gustărică pe drum, 2 minute, la Pekara Europa, ce ne plăcuse atât de mult cât vizitasem Rastoke în urmă cu doi ani!

Ele ne-au aşteptat, nu s-au supărat şi ne-au înţeles! ♥

Nu mai ştiau ce să ne dea bun, cu toate că masa era extraordinar de bogată şi bucatele – delicioase cum ştim că le pregăteşte Pauli mereu. Maya a fost tot timpul cu zâmbetul pe buze şi am povestit cât am putut.

Am şi tras de timp cât am putut. Mai aveam vreo 5 ore până în Subotica.

Am oprit la o benzinărie, pe lunga autostradă dintre Zagreb şi Osijek, cât să bea Marcel o cafea. Şi să ronţăim biscuiţii preferaţi ai lui Pauli, pe care ea şi Maya ni-i puseseră la pachet (nicicum nu putem pleca fără provizii şi cadouri de la ele! ♥).

Am trecut Dunărea, graniţa naturală (neaşteptată!) dintre Croaţia şi Serbia la răsărit, iar la 05:30 am fost în pat, în Subotica.

 

Ce vreau să mai adaug? Că prietenia adevărată rezistă, oamenii se găsesc şi se regăsesc indiferent de timp şi distanţă. Care oricum nu există. Ci doar inimile! Ne este dor de voi, Pauli şi Maya! ♥