Avem preconcepţii când călătorim? (p. a II-a)

N.B. Acest articol se vrea o ocazie de a încuraja cutreierarea locurilor mai puţin promovate chiar şi în cazul locaţiilor comerciale discutate. Scopul meu nu este să îi descurajez pe iubitorii acestor locaţii, ci să încercăm cu toţii să înţelegem că o călătorie nu înseamnă doar baie în mare şi stat la plajă, respectiv bifarea tuturor monumentelor de pe-o listă. A călători este un cumul de experienţe care ar trebui să ne maturizeze şi să ne îmbogăţească spiritual. Sper ca prietenii mei care provin sau locuiesc în ţările despre care este vorba în continuare să nu se simtă jigniţi, ci să îmi înţeleagă punctele de vedere şi faptul că pentru mine călătoriile nu sunt totale dacă nu le fac cu sufletul.

După multe săptămâni în care m-am tot luat cu altele şi am avut multe să vă împărtăşesc, a venit momentul să revin la preconcepţiile în materie de călătorii. Dacă în prima parte a acestui articol am discutat despre preconcepţiile legate de locaţii foarte puţin vizitate, astăzi le-a venit rândul preconcepţiilor legate de locaţii foarte comerciale. Birourile agenţiilor de turism sunt pline de oferte pentru aceste destinaţii, căsuţele noastre de e-mail duduie sub volumul de reduceri oferite tot către aceste destinaţii, iar gura lumii freamătă de cât de grozave şi minunate sunt aceste locaţii. Cred că vorba românească „E frumos ce-mi place mie” se aplică cel mai bine aici.

A)   Muntenegru 
De câte ori am fost: 1 [trec şi anul acesta, preţ de câteva ore, în drumul spre Kosovo] 
Ce zice gura lumii: Am auzit lucruri extraordinare despre Muntenegru şi mi-am făcut aşteptări mari cu privire la natura de acolo, la atracţiile istorice de acolo, la plajele lor cu ape turcoaz. 
Ce am găsit cu adevărat acolo: Turcoazul este într-adevăr una dintre culorile dominante, atât în apele mării cât şi în ale râurilor. În rest, natura nu mi s-a părut că s-ar da în spectacol. Atracţiile istorice, în afara oraşului Kotor, nu sunt impresionante şi nici bine promovate. Preţurile sunt mari, nu se negociază, localnicii sunt reci şi sunt interesaţi doar de profit. ...ca să nu mai amintesc de cât de comercială (în cel mai rău sens posibil) este atmosfera din staţiunile din sudul Muntenegrului, în apropiere de graniţa cu Albania: muzică ce aduce cu manelele noastre (diferind, evident, doar limba) auzindu-se din n locuri, varietate foarte restrânsă a felurilor de mâncare (prietenii mei carnivori :) au mâncat doar un fel de mici în tot timpul cât am stat în Ulcinj) şi, în general, magazine, pieţe, localuri care se vor turistice, dar sunt de joasă speţă.     
Experienţe negative: Au fost multe. Ce nu voi uita cu siguranţă niciodată este scandalul în care am fost târâţi de proprietarii pensiunii „Firenc” din Ulcinj. Rezervasem 3 camere (2 duble şi 1 single), iar, când am ajuns acolo, au vrut să ne înghesuie pe toţi 5 într-o singură cameră, bineînţeles, la acelaşi preţ. Cu chiu cu vai, ne-au cazat într-o cameră dublă şi una triplă. A doua zi am vrut să plecăm. Însă am fost ameninţaţi cu intervenţia Poliţiei de către patronul unei agenţii de turism locale care promova această pensiune, un sârb uns cu toate alifiile. Până la urmă, am reuşit să plecăm şi... suprize-surprize! Am fost sunată pe drum de proprietarii pensiunii, care până atunci nu vorbeau decât sârbă (muntenegreană), dar care m-au rugat într-o engleză foarte bună să nu fac un review negativ locaţiei lor. Credeţi că i-am ascultat? Bineînţeles că nu! Ulterior publicării acestuia pe Trip Advisor, am primit un e-mail de la „prietenul” nostru sârb, care îmi spunea dojenitor că „unele lucruri nu trebuie scrise într-un review”. Să fi fost adevărul mult prea greu de digerat pentru el?  
Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Da! Berea „Nik”. Pe aceasta o recomand din tot sufletul!   

B)    Cehia 
De câte ori am fost: 1 
Ce zice gura lumii: frumuseţe incredibilă a capitalei, Praga, şi varietate foarte mare a atracţiilor turistice 
Ce am găsit cu adevărat acolo: Cehia, cât am parcurs-o de la Viena înspre Praga, nu mi s-a părut impresionantă ca privelişti şi cred că unele ţări din lumea asta sunt mai mult faimoase prin oraşele lor. Dar, surpriză! Acea frumuseţe clasică ce precede „oraşul de aur” este doar o mască. Praga este, după părerea mea, un oraş aglomerat, în care ai ce vedea, dar sunt foarte multe alte oraşe cu iz medieval care chiar te impresionează prin frumuseţe, printr-o frumuseţe caldă, autentică. E de-ajuns să ne uităm în ograda noastră şi să vedem ce minunăţii se ascund în Braşov sau Sighişoara. În plus, mi s-a părut ciudat să nu găsesc, în afara produselor spa de la Karlovy Vary, niciun element tradiţional pe care să îl duc acasă, drept suvenir. Şi asta a contribuit la imaginea de oraş fără personalitate pe care mi-am format-o despre Praga. 
Experienţe negative: Am avut câteva în Praga, însă doar în Cartierul Evreiesc, singurul loc în care localnicii ne-au repezit sau nu ne-au tratat cu respect.      
Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Mi-a plăcut foarte mult plimbarea cu vaporaşul pe Vltava, care, deşi poate părea comercială, a fost cea mai frumoasă mini-croazieră pe un râu din toată viaţa mea. Să fi fost „de vină” turta dulce, vinul fiert sau acordurile pianului?
Mi-au plăcut oamenii, care, deşi au o aroganţă tipică, sunt prietenoşi, veseli şi inimoşi.
Era să uit de bere. Aaah, berea cehească este divină. Recunosc, am băut multe halbe de „Krušovice”.  

C)   Brazilia 
De câte ori am fost: 1 [aş mai merge doar în Amazon şi pentru a revedea un oraş care mi-a intrat sub piele – Salvador] 
Ce zice gura lumii: Când spun că am fost în Brazilia, toată lumea din juru-mi face ochii mari. Recunosc, şi eu îi făceam înainte să ajung acolo când auzeam pe cineva vorbind despre această ţară. Cred că ni s-a întipărit multora în minte o imagine despre Brazilia, dată de plaje pustii, locuri extraordinar de sălbatice, pline de animale, femei frumoase şi senzuale, exotism, în general. Eu cred însă că această imagine este depăşită. 
Ce am găsit cu adevărat acolo: Nu sălbăticie, ci comercial. Nu animăluţe cu duiumul, ci locuri foarte aglomerate (chiar şi pe poteci mai puţin umblate, unde m-aş fi aşteptat să fiu singură). Nu magia Carnavalului pe care o vezi la televizor, ci o atmosferă de circ. Preţuri inexplicabil de mari (cam de trei ori cele din România în sudul Braziliei şi cam de două ori cele din România în nord, în afara Carnavalului), mizerie multă.  
Experienţe negative: Nu pot spune că am avut experienţe negative, nici măcar ca siguranţă. Deşi am auzit multe lucruri rele cu privire mai ales la Rio de Janeiro, nu mi-a fost teamă să umblu noaptea pe străzi, ba chiar m-am simţit în Lisabona mai ameninţată decât am fost în toate locurile cutreierate în Brazilia, combinate. Doar că, atunci când ai o imagine despre un loc şi ea este efectiv demontată atunci când ajungi la destinaţie, nota de plecare (ca la Gimnastică) nu mai e „din 10.00”. Şi scade pe măsură ce nu te satisface nici locaţia x, nici locaţia y, nici locaţia z...   
Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Da! Dintre toate locurile în care am fost, în Brazilia am mâncat cea mai bună mâncare din viaţa mea: fructe proaspete şi sucuri de fructe în fiecare zi, arroz e feijão (orez şi fasole), pão de queijo (pâinici cu brânză), tapioca şi deserturi extraordinare (în nordul Braziliei, mai ales pe bază de nucă de cocos). Şi dacă tot vorbim de nucă de cocos, aş da aproape orice să mai sorb din côco gelado (suc de nucă de cocos, rece şi savuros)... 
Mi-au plăcut oamenii foarte mult, care sunt calzi şi inimoşi, deşi pe alocuri superficiali pentru gusturile mele.
Şi mi-a mai plăcut Salvadorul, o felie de Africa în America de Sud, care m-a cucerit prin ritmurile, culorile şi personalitatea sa puternică. De Salvador mi-e constant dor.  

D)  Grecia 
De câte ori am fost: 1 
Ce zice gura lumii: Hai să fim sinceri. Câţi apropiaţi de-ai voştri nu au fost măcar o dată în Grecia, în concediu? ...sau au ales-o ca destinaţie pentru luna de miere? Mulţi. Cred că cel mai mult mă irită faptul că românii nu sunt deloc creativi atunci când călătoresc, deşi de multe ori dau bani grei pe „sejururile” lor. Că este mai cald decât la noi, relativ aproape şi că au plaje frumoase reprezintă motive convingătoare pentru a trage o fugă până-n ţara de la sud. Nu chiar. 
Ce am găsit cu adevărat acolo: Cadrul natural nu mi s-a părut spectaculos, iar faptul că este o destinaţie aglomerată, cu atracţii şi mini-excursii create pentru toate buzunarele, cum ar fi „tradiţionalul” drum cu vaporul pe lângă Muntele Athos, îi reduce şi mai mult Greciei din farmec. Poate că o călătorie pe insule (căci până acum, experienţa mea se limitează la Grecia Continentală) şi un tur istoric al Atenei îmi vor schimba părerea, însă, în momentul de faţă aceasta nu este una bună. 
Experienţe negative: Nu am avut, dar consider călătoria în Grecia ca fiind una dintre cele mai fade din viaţa mea.     
Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Mi-a plăcut mâncarea. După Brazilia, cel mai mult din toate călătoriile mele. Este un rai pentru un ovo-lacto-vegetarian, produsele sunt proaspete şi savuroase, porţiile sunt mari. Şi cu un Ouzo lângă, chiar nu poţi da greş.     
E)    Croaţia 
De câte ori am fost: 3 
Ce zice gura lumii: Croaţia mi-a fost lăudată în fel şi chip. Deşi la finalul primei călătorii prin Croaţia (în care am bătut ţara în lung şi-n lat), am rămas cu un gust amar, am zis să îi mai dau o şansă. M-am gândit că poate m-am înşelat eu şi... recunosc, Zagrebul mi s-a părut mult mai frumos şi animat în 2010 când am vizitat-o pe draga mea prietenă Paula. Dubrovnik în schimb, deşi un oraş foarte frumos, mă respinge în continuare prin energia negativă pe care o are.    
Ce am găsit cu adevărat acolo: O atmosferă mult prea comercială, atracţii „overrated”, cum ar spune vorbitorii de limbă engleză, preţuri mari, localnici reci şi aroganţi (mai ales în Peninsula Istria). În continuare, nu consider că natura din Croaţia este spectaculoasă sau surprinzătoare, chiar dacă este promovată în acest fel. 
Experienţe negative: Din nou, au fost multe. Voi alege să v-o povestesc pe cea avută în Peninsula Istria, unde rezervasem o casă de vacanţă lângă Pula, în Medulin – „Medulin House”. Proprietarul ne-a întâmpinat spunându-ne că i s-a spart o ţeavă şi că vom înnopta într-un sătuc de lângă – Ližnjan. Această a doua casă era în mijlocul pustietăţii, condiţiile erau diferite faţă de ce rezervasem eu iniţial, proprietarul ne-a minţit că avem o plajă fantastică, mult mai bună decât cea din Medulin, care este „pentru copii”. În realitate, nu era decât o platformă de beton de pe care se sărea în Adriatică. Să vă mai spun că nu ne-a furnizat nici măcar pungi de gunoi şi hârtie igienică? Şi că apoi am fost întrebaţi dacă în România, de fel, nu se duce gunoiul?...       
Mi-a plăcut, până la urmă, ceva? Ca infrastructură, curăţenie şi corectitudine, nu am ce le reproşa croaţilor. Au o ţară foarte bine pusă la punct şi asta este de lăudat.    

Sunt convinsă că această listă va mai creşte pe măsură ce voi mai experimenta alte ţări şi zări. Licărul meu de speranţă este însă că, în fuga mea de locaţiile comerciale, voi da şi peste cărările izolate ale unor locuri care să mă lase cu gura căscată. Vă doresc acelaşi lucru şi vouă, în cazul în care scopurile noastre coincid!