Primăvara în Deltă

 

Nu era primăvara cea dintâi în Deltă, însă cu siguranţă a fost cea mai cu năbădăi. Neprevăzutul a guvernat totul... şi noi ne-am lăsat duşi.

 

La ce să fim atenţi primăvara

La faptul că nu toate restaurantele, spaţiile de cazare şi atracţiile ce operează în sezon sunt deschise.

La faptul că Dunărea are o altă culoare în acest anotimp, un albastru electric deschis.

La faptul că să campaţi nu poate fi întotdeauna o variantă primăvara (locuri inundate şi/sau prea frig).

Păsările

Aşteptaţi-vă la foarte multe păsări, la foarte multe cuiburi şi nu deranjaţi prea mult păsările care aşteaptă pui.

Aprilie este o explozie de sunete şi veselie în Deltă, atât pe canalele principale cât şi pe cele secundare.  

 

Diferenţele noapte/zi

Mari, însă şi mai mari sunt diferenţele de la o zi la alta. Unei perioade foarte călduroase îi poate urma, brusc, o perioadă friguroasă, dominată de ploi şi vânt. Veniţi pregătiţi cu mai multe straturi de îmbrăcăminte de apă, cremă de protecţie solară şi musai jachetă anti-vânt.

 

Vizitatorii

Puţintei, poate chiar mai puţini şi decât toamna. Vă veţi desfăşura în voie.

 

Ce am făcut nou şi ne-a plăcut? (trecând prin locuri dragi)

Dinspre mare, am apucat-o spre Lunca – aveam treabă pe acolo şi nu mai fusesem. M-a fascinat canalul micuţ, însă plin de bărci colorate.

Aveam cazarea rezervată în Jurilovca, locul care ne este tare drag în zonă. Partea ciudăţică a fost însă că nici cazarea nu arăta ca în fotografii şi mai era şi-o antenă gigantică foarte aproape (am măsurat radiaţiile – mari de tot erau!). Aşa că, am spus „Nu”, aşa cum ar trebui să se întâmple de fiecare dată când nu ne place încotro curge firul poveştii. I-am mărturisit toate temerile noastre gazdei, ne-a înţeles şi am plecat.

Unde? Restaurantul nostru favorit din Jurilovca încă nu se deschisese.

Am găsit o cazare tare faină în Mahmudia (vezi câteva paragrafe mai jos), aşa că am apucat-o prin Enisala (nu am fi avut altfel ocazia să vedem cetatea în rama galbenă oferită de rapiţă) şi Sarichioi cel autentic (văzut pentru întâiaşi dată).

 

Traseu de caiac în jurul Mahmudiei

Aceasta a fost sugestia gazdelor noastre din Mahmudia, căci mai dormiserăm aici, nezăbovind niciodată pentru o tură de caiac. Acum a fost suficient până şi să ne împrietenim cu căţeii din partea locului.

 

Din port, am traversat Braţul Sf. Gheorghe – am nimerit o zi însorită, însă vânt şi valuri mari, aşa că am văslit cu atenţie, apoi am urmat canalul. Curând, în dreapta noastră, s-a deschis lacul. În capătul lui erau o mulţime de pelicani, cum ni se promisese; în plus, la traversarea lacului, am dat peste alte canale pe care le-am colindat. Vreo 3 ore ne-a ţinut ocupaţi.

 

Cum foarte multe dintre ultimele călătorii cu Măzduţa au însemnat şi vizita pe la câte-un service (va urma; oricum, cel din Tulcea din aprilie anul trecut a fost minunat şi oamenii au fost inimoşi!), nu puteam să ne dezicem. Aşa că trecerea cu bacul spre Tudor Vladimirescu a ieşit din plan. Am apucat, totuşi, să o văd pe prietena mea Roxana, cu care mă cunoscusem în urmă cu un an aproape la cofetăria ei minunată „La Prăjituri”.

 

Cetatea Halmyris

...şi nu am crezut că îmi vor fi plăcut atât de mult aceste ruine romane de secol al II-lea, unde încă se derulează săpături.

 

Din Somova, pe ploaie şi vânt pe canale

Pentru o tură mai scurtă (vreo 2h30’ a durat), am coborât pe tăpşanul de lângă cazarea noastră (Strada Sălciilor), am traversat apa, apoi canalul, până am dat de lac. Se făcuse frig, începuse ploaia şi bătea foarte tare vântul. Se simţea că urma niţel brr după zilele călduroase.

 

Din Somova spre canalul principal din complexul Somova-Parcheş

De pe acelaşi tăpşan, însă de după ce se încheia Strada Sălciilor, am pornit-o de această dată în tura noastră lungă, pe care-o păstrasem special pentru respectiva zi. Cum fuseserăm nevoiţi să anulăm trecerea Dunării (destinaţia: Pardina), am ales să ne petrecem zilele în locul nostru de suflet.

 

Plănuiam să vedem dacă putem pătrunde încă o dată în Lacul Morun, deşi ni se cam spusese că nivelul apei este scăzut, şi să ne reîntoarcem prin el la punctul de plecare. Au fost vreo 10 km (poate mai mulţi, că ne-am şi rătăcit la întoarcere), făcuţi în vreo 4h30’, cu tot cu fotografii şi opriri de gustare.

 

Lebedele şi pelicanii de pe Lacul Cociorvata au făcut spectacol şi lumina de seară a fost, din nou, un spectacol în sine.

 

P.S. E frig după apus cu pantalonii de caiac uzi, când nu e vară. J

 

Loc fain de dormit şi luat masa

Au fost două ce ne-au căzut dragi.

La Mahmudia, Casa Ibis ne-a fermecat prin designul său, prin cum toate sunt atât de bine gândite şi orânduite, încât te simţi tare în largul tău! Se găteşte bine şi-i mult suflet în tot acest loc!

La Somova, Laguna Nuferilor ne-a oferit nişte privelişti cu care visam de prin 2014 să mă trezesc în faţa ochilor. Inimoase tare gazdele şi sunt multe de făcut în întreaga zonă.

 

Primăvara Delta renaşte!

Nu ne-or fi ieşit nouă toate planurile, însă ne-am bucurat de ce a fost. Ne-a umplut inimile. ♥