Cu caiacul de la Mahmudia la Sf. Gheorghe

Pentru mine vara nu-i până la Echinocţiul de toamnă; este aşa cum o consideră poporul nostru, cu zilele lungi şi strălucitoare de iunie, în care te pierzi, însă te bucuri când le regăseşti în amintire.

Parcă am fugit mereu de o expediţie. Sunt foarte imprevizibilă şi mi-e greu să duc la capăt ceva în care, dintr-un punct, nu mă mai regăsesc. Cu anul acesta, însă, lucrurile pare că au luat o altă turnură.

Cum a fost?

 

Ziua 1

☼ Pe drumul de Ojdula am zâmbit larg când am dat de ursuleţii cu făţuci drăguţe care se plimbă pe acolo. Animăluţele sunt animăluţe şi îşi au rolul lor. Fără ele matricea noastră nu ar mai fi la fel. Poate că am spus în trecut că nu susţin hrănirea animalelor nedomesticite şi consider în continuare că este mai potrivit să le lăsăm să îşi urmeze dietele prielnice; dacă, însă, animăluţul vine înspre tine şi simţi că doreşte apropiere, i-o dai (dacă îţi doreşti şi tu asta). Multe întâlniri cu animalele schimbă vieţi şi luminează suflete! ♥

Sunt două aspecte de menţionat: ‼️ podul peste Dunăre de la Brăila este deschis nonstop autoturismelor; verificaţi aici anunţurile privind suspendarea circulaţiei;

‼️ după ora 22, în sezon, nu am putut găsi un restaurant unde să servim cina, chiar şi în Tulcea; am reuşit să bem, însă, o limonadă minunată La Liman. 

☽ Am ales să dormim prima noapte într-un loc unde ne plăcuse la nebunie în urmă cu mai bine de 2 ani: Casa Ibis din Mahmudia (180 RON/noapte).

 

Expediţia propriu-zisă

Ziua 2

〰 Era vânt când am plecat din Mahmudia [maşina a lăsat-o Marcel parcată pe o stradă perpendiculară pe strada ce trece pe lângă port] şi cald, dar suportabil. Sorin, care ne întâmpinase în albastrul Casei Ibis, ne spusese că aveam noroc: era caniculă prin ţară, dar nu şi în Deltă. El ne-a ajutat şi cu sfaturi privind posibilităţile de campare şi existenţa semnalului [era meciul României cu Belgia în acea seară şi speram să îl putem vedea].

〰 Puţin după 13:30 am plecat (durează pregătirile mult, plus masa de dimineaţă); era linişte pe canal, ne aminteam valurile din aprilie 2022 când îl traversaserăm în lăţime pentru a ajunge la pelicani. În curând, am început să înţelegem 3 lucruri: nu-i loc în care să ai acces pe uscat şi românul să nu poată ajunge 😊 (e de laudă, nu de ceartă), pe apă era fain şi răcoare şi-ţi mai dădeai peste faţă stropi de te-ncălzeai, vântul se înteţea.

〰 Au urmat cam aceleaşi valuri de care aminteam mai sus, însă şi foarte multă linişte, căci, în afara portului Murighiol, de unde veneau vase (şi şi mergeau) din/în toate părţile, de abia ce ne-am întâlnit cu vreo barcă. Când ni se făcea foame ori sete, trăgeam în vreun liman (au fost multe locuri ce ne-au făcut cu ochiul de-a lungul călătoriei!), să ne bucurăm de fructele şi copturile aduse de acasă.

〰 După vreo 3 ore de vâslit, am dat de primii pelicani, ce ne-au trecut pe deasupra capului. Aveam o senzaţie de libertate totală în toată acea pustietate cufundată în apă.

〰 În stânga noastră începuseră să se arate canalele ce făceau legătura cu calea veche pe care Dunărea o lua, cu mult înainte de 1989. Într-adevăr, curgerea veche era sinuoasă. [Am tras şi noi cu urechea pe drumul de întors – mai jos – şi se pare că localnicii se trezeau la 4-n Sf. Gheorghe ca să ajungă la Tulcea după 14 – un drum care acum se face într-o oră şi 20 de minute cu o ambarcaţiune rapidă.] Revenind la sinuos, are şi legenda cu Sf. Gheorghe şi balaurul un sâmbure de adevăr, cum vorbesc tot dobrogenii, că s-ar fi înecat în mare, săpând drumul Dunării în delirul său.

〰 La intersecţia cu Canalul Dunavăţ (eu pe acesta mi-l aminteam atunci când mă gândeam la Braţul Sf. Gheorghe, însă cel din urmă este mult mai mult de atât!), am dat de un pescar drăguţ, ce a făcut ochii mari şi ne-a întrebat direct dacă nu ne este frică pe apă, căci lui îi este, raportat la traficul ce crescuse. Ne atrăsese construcţia – părăsită, se pare –, care mi-a amintit de o mănăstire la care am ajuns tot pe apă, pe Insula Mljet din Croaţia. Plaja era mai mult decât minunată şi îmbietoare. Curând, am înţeles de ce ne fusese scris să oprim: 6 căţei veseli şi frumoşi, întruchipând parcă spiritele blănoşilor noştri de acasă, de care ne era constant dor, ne-au întâmpinat. Mai întâi ne-au lătrat, apoi ne-au lins. I-am hrănit, căci aveam boabe la noi. A fost oprirea favorită a expediţiei, ne-a încărcat fantastic!

〰 Cam la 7 km în aval, un pelican zărit pe partea stângă ne-a făcut atenţi asupra minunăţiei de popas ce se prefigura pe dreapta. Riscam să apară ţânţarii, semnal era (iniţial), aşa că am tras la mal, ne-am dezechipat, am pus toate cele la uscat, am ridicat cortul şi Marcel a pregătit masa de seară. Aaah, şi am făcut şi-o baie – etapa de iunie din wild swimmingu’ meu lunar. Prin nu ştiu ce minune, că eu nu am mai avut semnal deloc până a doua zi, am putut urmări sfârşitul primei reprize şi întreaga repriză a doua pe telefonul lui Marcel. Poate că România nu câştigase, însă noi am dormit neîntorşi după cei 25 km deja parcurşi.

 

Ziua 3

〰 Ne-am propus să plecăm mai devreme, pentru a ajunge în Sf. Gheorghe la o oră decentă. Mulţi nici măcar nu au băgat în seamă expediţia aceasta a noastră când le-am povestit despre ea. Nu, nu este ceva previzibil. Ai totul cu tine, cât pot să duci (mâncare şi apă şi haine şi echipamente), şi cam atât. Poţi întâlni condiţii care să îţi stopeze drumul, te poţi simţi slăbit sau speriat, pot avea loc accidente. La noi au fost doar două zile; gândindu-mă la cei ce fac expediţii lungi de orice fel ar fi ele, îmi vine în minte cuvântul „puternic”. Musai puterea din tine să o ai, ea te duce mai departe! Am mâncat şi ne-am îmbăiat din nou (oricum, pe căldurile din Deltă vara nu poţi sta mult în cort) şi am plecat pe la 10:45. Iar „autorităţilor” (în care eu nu cred şi nu am crezut niciodată!) le transmit că nu este cazul să se aplice amenzi de campare în Deltă când laşi locul imaculat, uneori poate că mai curat decât l-ai găsit. Eu vreau să trăiesc frumos şi să mă bucur şi fiecare om are dreptul acesta! Şi pelicanii erau tot acolo când am plecat! ♥

〰 Prima bucată din traseu a avut un iz de vară perpetuă din copilărie. A fost dimineaţa perfectă, cu Dunărea strălucind complice parcă! În mod miraculos, am început să vedem rar-văzutele borne (în ziua precedentă) ce marcau distanţa pân’ la vărsare.

〰 Cu cât înaintam mai mult, vântul se înteţea şi valurile deveneau tot mai mari şi mai agresive. Nu m-am gândit să mă opresc, nu m-am gândit nici că mă voi răsturna (cu toate că se putea întâmpla), am trăit momentul şi am făcut tot posibilul să păstrez situaţia în coordonate. Am fost nevoiţí chiar să mâncăm cât vântul ne ducea în josul râului, era greu să găseşti un liman.

〰 În dreptul canalului de intrare pe Lacul Erenciuc, am mai zărit un pelican. Apoi, mai mulţi. Ne-au lăsat să ne apropiem destul de tare, ceea ce ne-a bucurat.

〰 Apoi, valurile au început să fie şi mai nebune, oboseala îşi spunea cuvântul, iar noi, cum eram şi uzi, cu vântul acela, începuserăm să fim şi uşor hipotermici (Marcel mai mult). Ultimii kilometri au fost nebuni. Cea mai grea a fost traversarea pe malul opus (ca să intrăm în Sf. Gheorghe). Ca prin minune, după traversare, vântul s-a lăsat.

〰 Am încercat noi să ajungem la Casa Alex – nu recomand, pentru neseriozitate, minciuneli şi lipsă de empatie –; după ce femeia ne spusese că putem ajunge pe apă la pensiune (sau dacă nu, că va găsi o cale), ne-a zis la telefon că-i canalul blocat şi că ştiam deja de la ea asta. Cam la 16 am fost în Sf. Gheorghe, parcurgând cei aproximativ 27 km rămaşi în 5 ore şi un sfert.

☽ Într-un final, că aşa e dat, ne-a ieşit în cale Deltarium Aegis, un loc superb, cu oameni inimoşi, o curte fantastică şi aşezare lângă apă (260 RON/noapte). De la pontonul Green Village, am putut să tragem şi caiacele 1 minut (în fapt, Marcel; eu eram tare obosită). A fost oaza noastră de duminică seară şi până marţi în zori.

 

Sf. Gheorghe

Ziua 4

Unde mâncăm?

𓇼 La Sfătoi găsiţi mâncare tradiţională, dar şi bucate internaţionale. Sunt multe feluri care mi-au plăcut în mod deosebit. Aş recomanda cartofii dobrogeni, plăcinta dobrogeană şi limonada cu apă minerală – una dintre cele mai bune pe care le-am gustat în viaţa mea! Marcel s-a delectat cu peşte, bineînţeles, spre bucuria lui! Iar drumul până la restaurant este foarte accesibil de oriunde vă găsiţi în sat.

Unde ne facem cumpărăturile?

Este un La Doi Paşi destul de bine aprovizionat, mai apoi mai găsiţi şi La Carmen, unde se poate servi şi masa, pe terasă (noi am fost doar la magazin).

Suveniruri găsiţi pe drumul spre plajă, la Art Blue Danube – sunt tare faine, ca şi doamna de acolo!

Ce facem prin sat şi prin jurul lui?

Ne plimbăm. Sunt colţuri noi de descoperit, câte-o casă dobrogeană turcoaz care ne fascinează ori poate un căţel flocos ce ne însoţeşte sau un arici ce fuge de aleile nisipoase, în căutare de mâncare, prin iarbă.

Vâslim în caiac. Am fost ambiţioşi şi-am dorit să parcurgem drumul integral, până la vărsarea în mare. Însă ne-am întors după ce-am fost foarte aproape de capătul său. Apa fierbe la intrarea în mare. Dacă stăm şi ne gândim, este şi normal (tot din poveştile de pe vas, am înţeles că cel mai bun înotător al zonei se înecase fix în acest loc). Poate că într-o altă zi ne-ar fi fost mai uşor, însă în acea zi aveam parte de valuri foarte mari şi foarte lungi. Consultând aplicaţia Windy, nu păreau să se domolească până în noapte.

Mergem la plajă. Marcel mi-a zis (el mai fusese în Sf. Gheorghe) că se spune că-i plaja cu cel mai fin nisip din ţară. Noi am fost şi ne-am întors pe jos [durează cam 25-30 minute, 20 dacă grăbiţi pasul foarte tare, din centru; sunt şi alte modalităţi motorizate de a ajunge mai repede]. Am ajuns aproape de apus, că, deh, când ai multe de făcut, aşa ajungi. 😊))) A fost minunat! Iar când ne-am întors din apă, pregătiţi să mergem şi noi să luăm cina (aici am grăbit pasul), au trecut prin faţa ochilor noştri mulţi pelicani! Un vis!

 

Ziua 5

〰 Vorbiserăm dinainte cu cei de la Navrom, ca să ne asigurăm că ne primesc cu caiacele pe navă. S-ar putea şi pe navele semirapide, însă cele clasice vi le transportă sigur. Achitaţi după ce vorbiţi cu personalul. Domnii vă vor ajuta mult.

☼ Marcel a fost eroul zilei, ducând caiacele la vas (al meu legat de al lui), asta pentru că şortul meu Beuchat – iarăşi, nu recomand –, pe care îl foloseam a doua oară după Liban, încă lăsa culoare şi ar fi fost mai complicat cu schimbat de slipi la sosirea în port când toate echipamentele erau deja în caiac, bla-bla... Bine că există eroi care ne iubesc! ♥ Acelaşi erou mă chemase la 05:30 să văd semnul de bun augur (ne-am obişnuit pe uscat să urmăm pisicile, iar pe apă pelicanii): o minune de alb-imaculat îl veghea cât lansa caiacele în apă.

☼ Drumul a fost fantastic [cam 2h şi jumătate], Dunărea calmă şi... cred că cei mai mulţi pelicani văzuţi de noi în Deltă, mai ales pe braţ! Aşadar, de vreţi să vedeţi pelicani cam sigur, ăsta-i locul! Noi ne-am bucurat, am retrăit cu emoţie trecerile prin locurile ce ne marcaseră (nu am zărit căţeii, din păcate), gândindu-ne deja la o expediţie pe Sulina sezonul următor!

𓇼 Ne-am oprit la Livada CireşESCU (o mai veche cunoştinţă), unde am avut norocul să cumpărăm din nou cireşele cele mai bune ale vieţii noastre, din soiul Regina.

𓇼 Am luat un prânz fabulos, ca de obicei, La Partid; de această dată au avut şi Sifonier cel cu levănţică şi m-am bucurat tare!

𓇼 Ne-am făcut plinul de legume de pe drum şi pâinea cu maia de la Brutăria Perla din Urziceni tare bună au fost. Micuţii noştri au dat iama în ea când am ajuns acasă. Continuăm să cumpărăm româneşte pentru că ne iubim ţara şi fraţii şi... până la urmă, ce bune sunt produsele noastre!!

 

Ce sfaturi aş mai oferi?

‼️ Fiţi pregătiţi de o posibilă legitimare la punctul de control din Sf. Gheorghe. De permise nu am fost întrebaţi, însă le-am cumpărat de aici.

‼️ Nu uitaţi să folosiţi creme de protecţie solară (în ultimul timp, am mers pe creme naturale) şi să vă daţi inclusiv pe mâini! Nu ştiu de ce nu ne-am gândit; am avut la noi bluzele noastre de protecţie solară şi pălărie de soare/şapcă, însă partea legată de mâini ne-a scăpat şi ni le-am ars foarte tare.

 

Cum a fost? A fost cea mai frumoasă călătorie din acest an! ♥ Au fost cele mai strălucitoare zile de vară!