Dragoste de apă în Liban

 ...cu oameni de apă!

Pentru că aceştia suntem şi căutăm experienţele indiferent de curs ori şuier – până la urmă, important este să o simţim!

Iar Libanul este verde, surprinzător şi abundă în apă! Chiar dacă nu deţine resursele ţărilor deşertice din jur, el reprezintă viaţa!

 

Îmi doresc în continuare să vă arăt unde-au sălăşluit cele mai faine sentimente legate de apă din călătoria în Liban din noiembrie/decembrie anul trecut—

 

În 3 locuri cu valuri nebune: Beirut, Byblos şi Anfeh

Când am văzut Mediterana în Liban pentru prima oară, eram la o distanţă mare de ea şi îi simţeam, cu toate acestea, stropii!

Aşa am perceput şi Pigeon Rocks, loc favorit de cliff diving, înconjurat de nişte valuri nemaipomenite! A fost wow (minus mizeria).

 

Când am ajuns la Byblos, la apus, trebuind să urmăm linia plajei pentru a ajunge la cazarea noastră, am dat nas în nas cu alte valuri pătimaşe. Ploaia ne tot urmărise din Beirut.

 

A doua zi a stat. Speranţele creşteau pentru înotul meu din luna noiembrie, pe care mi-l planificasem pentru Liban. Sătucul Anfeh, unde se pescuieşte în tihnă şi sunt bazine de sare, a arătat minunat în lumina soarelui.  

 

Pe Râul Assi

Cu mare bucurie, Rafting Squad a răspuns solicitării (şi provocării) mele şi am făcut o coborâre cu ghidul nostru Mohamad, foarte de treabă şi priceput într-ale apei, în afara sezonului. Nour, proprietarul centrului din Hermel (interesantă aventură să ajungem acolo, mai am de povestit!) şi campionul Libanului la kayak, ne-a aşteptat cu drag. Noi eram super-încântaţi după traversarea celei mai înalte cascade din viaţa noastră (9m; recordul anterior fusese 6m). Tare frumos râu; o ţâră poluat însă!

 

În micuţul dar mediteraneeanul Batroun

Poate că cel mai mediteraneean (se poate spune asta oare?!) loc din Liban a fost bătrânul şi atât de proaspătul – în acelaşi timp – Batroun. Îmi făcusem cercetările din timp şi dădusem peste un pasionat libanez într-ale snorkellingului. El recomanda capătul sudic al vechiului zid fenician. Acolo am şi fost, pe micuţa plajă (Bahsa) ce da-nspre-o piscină naturală (valurile încă erau mari şi vizibilitatea uşor redusă după zilele furtunoase). Marcel a strâns scoici. Ne-am relaxat. Amândoi. Teribil de tare. 

 

Pe 2 plaje din Tyre

Sperietura sperieturilor de anul trecut – am primit mesaje pe telefon, sfaturi de acasă împotriva drumului încolo... Aşa, şi? Păi, şi nu ar fi fost păcat să nu văd cum era în anticul Sour?

Că tot vorbim de numele din vechime al aşezării, pe Plaja Sour este şi un centru de protejare a ţestoaselor, însă nu am reuşit să vorbesc cu oamenii de acolo. Plaja în sine este superbă, lată, cu nisip fin şi destul de curată, însă drumul spre ea este înfiorător de murdar. În Liban există o problemă mare cu gunoiul, însă voi povesti despre asta cu o altă ocazie.

 

A doua plajă explorată a fost cea din faţa Hotelului ĒL Boutique, în care am stat. Împrejurimile sunt destul de murdărele, însă apa este curată. Aici mi-am făcut înotul din luna decembrie, fix la 1 Decembrie. Am fost recunoscătoare! Iar dacă ţi-ai dorit să faci toată viaţa snorkelling printre bucăţi de coloane antice (sau nu ştiai că se poate asta!), aici este locul potrivit!  

 

La Cascada Jezzine

O auzi şi nu o vezi. J Undeva în ţinutul pădurilor nesfârşite de cedri, cu deschiderea înspre vale. De după intrarea în satul Bkassine, coborând pe lângă The Lady of Lebanon, am putut ajunge să o şi vedem în toată splendoarea ei!

 

Pe partea de apă, aşadar şi nu numai, Libanul excelează şi ne-a bucurat sufletele!

M-aş reîntoarce oricând, cu toată inima, în această ţară minunată!