Călătorie culinară: Ajvar vs. Zacuscă

Recunosc, am slăbiciuni în privinţa mâncărurilor (şi mai ales când vine vorba despre dulciuri!), însă pot spune despre mine că nu trăiesc pentru a mânca, ci că mănânc pentru a supravieţui /acum o fac de bucurie - n.m., 14.08.2024/. Faptul că sunt vegetariană de mai bine de 27 de ani m-a făcut să duc un stil de viaţă sănătos din punct de vedere alimentar, care mă pune însă şi în multe încurcături pe parcursul călătoriilor mele.

Este destul de greu să călătoreşti ca vegetarian, mai ales când ajungi pe poteci neumblate, unde nu ştii limba şi unde riscul să îţi apară un preparat din carne pe farfurie este destul de ridicat. În consecinţă, şi bucatele care-mi rămân în minte în urma călătoriilor mele sunt puţine. Cu toate acestea, sunt cu adevărat memorabile şi nu sunt rare serile când poftesc la anumite mâncăruri pe care este posibil să nu le mai gust vreodată. Mare-mi este mirarea când le găsesc şi pe alte meleaguri şi bucuria pe care o resimt atunci când le gust din nou nu are hotare.

Am încercat ajvar pentru prima dată în Macedonia, în casa unei prietene pe care am vizitat-o în Skopje, şi a fost dragoste la prima degustare. M-au fermecat deopotrivă aroma, textura şi dulceaţa îmbietoare a acestei creme. Mai apoi, am fost impresionată când am aflat cât de multă muncă implică realizarea acestei specialităţi prin curăţarea individuală a tuturor ardeilor puşi la copt. Am încercat apoi ajvar şi în Albania, dar şi în Bosnia. Deşi trebuie să recunosc că varianta picantă de la Vitaminka este delicioasă de-ţi lingi degetele şi îmi fac mereu provizii când trec prin Bosnia, preferatul meu rămâne ajvarul din Macedonia.

Şi până la urmă, seamănă ajvarul cu zacusca noastră cea de toate zilele? Seamănă, dar eu votez pentru ajvar deoarece îmi plac mult mai mult consistenţa şi fineţea acestuia din urmă. Mi se pare că merge mult mai bine cu măsline sau cu castraveţi muraţi şi că este o gustare mai uşoară (pe o felie de pâine integrală) decât zacusca noastră. Şi de curând, am descoperit un ajvar comercializat şi fabricat în România care se apropie extraordinar de mult de varianta originală pe care am gustat-o în Macedonia. Dacă sunteţi curioşi, trimiteţi-mi un mesaj şi vă voi răspunde cu denumirea şi marca produsului. ;-)

Iată şi o reţetă de ajvar macedonean, pentru cei care doresc să îl prepare.

Ingrediente: ardei kapia, vinete, ulei, sare

Cantităţi: 1 parte ulei la 30 părţi ardei, 1 parte vinete la 6 părţi ardei, sare după gust

1. Coaceţi bine ardeii şi vinetele.
2. Aşezaţi ardeii în pungi de plastic sau în vase şi lăsaţi-i să se răcească. Procedaţi la fel cu vinetele.
3. După răcire, va trebui să curăţaţi pieliţa de pe toţi ardeii şi de pe toate vinetele. Aveţi grijă să îndepărtaţi în întregime pieliţele; în caz contrar, ajvarul nu va mai avea textura dorită.
4. Tăiaţi ardeii în jumătate şi scoateţi-le seminţele.
5. Pentru condimentarea ajvarului, puteţi adăuga ardei iute, după gust.
6. Tocaţi ardeii şi vinetele (dar şi ardeii iuţi, după caz) cu o maşină de tocat carne/cu un blender.
7. Încălziţi un recipient mare şi adăugaţi ulei cât să acopere fundul acestuia.
8. Adăugaţi amestecul de ardei şi vinete, apoi ulei şi sare şi fierbeţi până obţineţi consistenţa dorită (dacă testaţi cu o lingură, ajvarul bine preparat nu va trebui să lase lichid).
9. Depozitaţi în borcane şi adăugaţi ulei înainte de închiderea fiecărui borcan.
10. Lăsaţi borcanele în cuptor, la 65°, timp de 2 ore, apoi scoateţi borcanele şi lăsaţi-le la răcit.

Poftă bună!