View Olivia-Petra Coman's photos on Trover

Monday, 12 August 2013

În căutarea coloanelor de bazalt…



Aveam chef de colindat munţi, dealuri şi văi, aşa că m-am gândit din nou unde în apropierea Braşovului mi-am mai dorit eu să ajung şi nu am făcut-o. „Comăna de Sus” părea să-mi şoptească mintea-mi călătoare. Bingo! Într-acolo să mergem!
Dimineaţa anunţa o zi destul de mohorâtă în Braşov, dar pe măsură ce ne-am apropiat de Comăna de Sus, soarele ne-a însoţit cu tot mai multă dăruire, parcă. [Un sfat, tot aici. Dacă nu sunteţi în căutarea diversităţii şi nu doriţi neapărat mersul pe un drum şi întoarcerea pe un altul, drumul prin Codlea înspre Comăna de Sus nu este unul pe care vi l-aş recomanda. Încercaţi să ajungeţi la destinaţie din drumul înspre Rupea.]
La intrarea în Comăna, indicatoarele ne-au ghidat în direcţia potrivită şi, după 5 km parcurşi de la ieşirea din sat, am mai găsit o serie de indicatoare, atât către coloanele de bazalt din zonă („Piatra Cioplită”) cât şi către Peştera Comăna. Deşi un pic confuzi, am hotărât, de comun acord cu iubitul meu şi cu prietena mea Iulia, să apucăm pe unul dintre traseele din dreapta înspre care părea că arată indicatorul. Ştiam că trebuia să mai parcurgem un urcuş uşor de vreo 800 m până la coloane şi că peştera s-ar fi găsit şi ea prin apropiere. Urcuşul a fost însă unul mediu; ne-am oprit pe alocuri pentru a savura mure şi frăguţe, dar şi sentimentul de serenitate pe care Munţii Perşani mi-l dădeau, poate mult mai mult decât alţi munţi colindaţi la noi în ţară. Din păcate, după mult mai mult de 800 m, ne-am trezit tot în pădure, fără vreun traseu marcat şi fără formaţiuni pietroase prin zonă (în afara unui perete de stâncă pe care-l remarcasem la urcare, dar care nu arată deloc bazaltic). Nici încercarea de a da de Piatra Cioplită cu ajutorul GPS-ului nu a fost încununată de succes, aşa că ne-am trezit coborând pe o altă parte şi întorcându-ne de unde plecaserăm.
Coloanele de bazalt de la Comăna
Am zis – după ce ne-am servit sandvişurile – să nu ne dăm bătuţi şi să mai încercăm un traseu (din cele 3 sau 4 înspre care arăta indicatorul). După vreo 20’ de urcare, mai domoală de această dată, poteca noastră s-a înfundat şi am fost nevoiţi să ne întoarcem. Începusem deja să glumesc asemănând ieşirea noastră în natură cu traseele din Parc Aventura. Urma oare – după traseele galben şi albastru – şi cel roşu sau începusem oare direct cu cel negru?
Am decis să cerem o a patra părere. Şi aşa am dat de un domn de prin partea locului, care ne-a zis cu vorba-i domoală că, deh, „Stânca pe lângă care-aţi trecut a fost botezată <Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită>, dar nu ştiu zău de ce, că nu prea arată, iar în Peştera Comăna se intră printr-o gaură în pământ, pe lângă care, dacă nu cunoaşteţi zona, treceţi cu uşurinţă [Aşa e. – n.n.]”... Dar tot el ne-a spus că mai este un indicator cu coloane de bazalt într-un kilometru.
Aşa că am zis să încercăm şi un al treilea traseu, deşi eram însetaţi şi căldura era toropitoare. Am luat-o la stânga, de această dată, prin pădure, urmând un drum marcat (două benzi portocalii încadrând una roşie) şi am ajuns în 5’ la coloanele de bazalt, mai mici decât ne aşteptam, ce-i drept, dar măcar am simţit că am umblat atâtea ore cu un scop. Apoi, ne-am răcorit picioarele în apa unui pârâiaş din apropiere – pot spune că a fost momentul meu preferat din acea zi şi nu voi uita nicicând răcoarea de care aveam atât de mare nevoie atunci şi pe care apa aceea de munte mi-a dat-o.
După care ne-am hidratat şi am zis să îi arătăm prietenei noastre nişte coloane de bazalt
Coloanele de bazalt de la Racoş
adevărate, aşa că am poposit şi la Racoş preţ de vreo 2-3 ore, în soarele nemilos de ora 16:00, căutând poteca înspre coloane (se pare că ne-a lăsat memoria în ultimii 3 ani). În fapt, nu este greu. Înainte de ieşirea din Racoş, faceţi stânga pe primul drum (acesta este cel asfaltat).
Recunosc că ne-a părut un pic rău că nu am avut costumele de baie la noi pentru a face o baie La Vulcan, alături de localnici. Ne-am consolat cu gândul că ne vom reîntoarce pregătiţi într-o bună zi. Iar ca final perfect pentru o zi atât de frumoasă, în care am simţit că m-am încărcat cu atât de multă energie pozitivă, au venit nişte clătite delicioase cu îngheţată!

1 comment:

  1. https://www.youtube.com/watch?v=e2PUTF4L1vA
    O mica plimbare cam zbuciumata de la piatra care se vede din drum la Pestera Manastirii

    ReplyDelete