Despre fluturi | Episodul 20

V-am promis fluturi, v-am promis apă. Cum începea călătoria noastră strâns legată de turcoaz? La Apa Neagră. 😊

Nu puteam sări peste câteva zile petrecute în frumoasa noastră ţară la graniţa dintre primăvară şi vară.

Şi, pentru că am ajuns rupţi de oboseală în parcarea pensiunii care ne-a căzut cu tronc la finalul lui 2021, mâncarea, prin grija proprietarei, de care ne-am apropiat, ne-a aşteptat în cameră. Eram lihniţi de foame; ne-au mers direct la inimă gestul şi bucatele – întotdeauna delicioase aici.

 

Un început perfect al zilei? Un mic dejun copios, cu verde-n fundal, răcoare de soc în pahar şi – cel mai fain moment! – o îmbrăţişare de căţel pufos şi drag!

P.S. Tot mai bine înţelegem în ultimele luni ce-nseamnă o inimă de căţel! ♥

 

Chiar de toarnă pe drum, este bine să crezi în steaua ta, în frăguţe, într-una dintre cele mai frumoase drumeţii din viaţa ta, la Cascada Vânturătoarea, cu oameni calzi întâlniţi pe drum, privelişti care ne-au tăiat respiraţia şi căpriţe, care mai de care mai prietenoase.

Una dintre ele urma să aibă pui. Am mângâiat-o amândoi şi Marcel i-a spus: „Vei vedea, va fi bine pentru tine şi puii tăi. Să nu îţi fie teamă!” ♥

 

În seara aceea ne odihneam la aceeaşi pensiune. Şi cinam. 1 iunie făcuse ca desertul meu preferat – clătitele cu frişcă şi nuci – să nu mai fie disponibil. Am urmat însă sfatul tinerei domnişoare ce ne servea, ne-am împrietenit şi... discuţia despre pisici şi despre cum îşi dorea să aibă grijă de una s-a transformat în prietenie şi ţinut legătura peste luni (şi actualmente – ani).

 

Cum nu mă pot găsi la sub 100 km de Orşova fără a trece pe acolo, drumul spre încolo a continuat. Cu oprire la Herculane. Pe uşa unei cofetării sta scris „Avem îngheţată de casă”.

Aşa a fost că întâi mi-am făcut nişte cumpărături (îmi uitasem lenjeria acasă; multe am uitat să iau cu noi în acea călătorie, însă ne-am descurcat) de la magazinul unei doamne tare blânde căreia am încercat şi, zic eu, reuşit să îi redau un strop de încredere că România urma să fie bine, cu tot cu oamenii săi destoinici!

Apoi, ţuşti la cofetărie! Mirosea a frişcă din aceea faină, din copilărie. Exact asta ne-a spus şi doamna ce ne-a servit, că imediat după ce-a primit-o, a savurat o cupă.

Ce iubesc şi mereu voi sublinia asta? Frumuseţea din simplitatea neamului nostru, faptul că suntem plini de candoare şi nici nu ne dăm seama cât de minunaţi suntem! ♥

 

După o-ntâlnire c-o prietenă, o plimbare în caiace pe Dunărea magică şi-un ceai de mentă sosit ca gest drăguţ din partea simpaticelor noastre gazde (ea – neaoşă, el – de la sudul aceluiaşi fluviu), a urmat plimbarea prin sat. Cu saluturi fel de fel, limonadă şi gogoşi pe arşiţă, vizitarea morilor de apă din Eftimie Murgu fiind întreruptă de furtună.

Târziu după-masă, după planuri puse în tihnă la punct, maci în aerul curat şi-o căţelandră de care ne-am ataşat cât am savurat cina într-un sat vecin, am finalizat plimbarea, de această dată pe bicicletă, cu emoţii legate de frână, însă c-un volum fantastic al apei! În ce sălbăticie minunată trăim!

 

Cum era început de iunie şi cum Marcel iubeşte cireşele, m-a înnebunit! „Poate că găsesc în Serbia, este un pic mai la sud!”

[Nu ne gândim niciodată că nu avem cu ce plăti, mergem înainte.]

Ne bucurăm noi de frumuseţile bănăţene, apoi drumul ne duce la vecini.

Iată şi cireşele! 😊

Coboară şi vine bucuros!

„Mica, era aşa o doamnă drăguţă, am vorbit în română şi am plătit în lei.”

 

P.S. Românismul nu are moarte.