Din nou în Puglia: final de sezon de cliff diving

Povestea-i aşa:

• ar fi trebuit să ne mutăm la ţară anul acesta, însă încă lucrăm la asta

• am făcut rezervările pentru Mostar şi am restrâns cât am putut traseul, ca să

   •• nici nu stea micuţii prea mult fără noi

   •• nici să nu lipsim prea mult de la lucrările casei

• în ianuarie 2024 am ajuns, într-un final, la Polignano a mare şi ne-a plăcut foarte mult; în acel an am încercat să găsim o cazare pe durata competiţiei de cliff diving, care s-a ţinut în iunie; preţurile exagerate, însă, ne-au făcut să ne reorientăm spre Antalya. Dorinţa a rămas.

 

Apoi, prin iunie anul acesta, a sunat Pauli, care era stabilit să ne însoţească, aşa cum o făcuse şi anul trecut la Mostar. Ce ne-a spus?

• că sigur va fi foarte cald la Mostar; a şi fost [în jur de 40-41°C]

• că este bine să profităm de câtă vară mai era ca să avansăm cu lucrările la ţară [cel mai bine am avansat după ce ne-am întors de la mare de la noi, la final de august/început de septembrie]

• pentru că dorinţa era acolo şi acum am şi găsit o cazare în buricul târgului [Extravacanza Old Town] lângă prima noastră cazare [Extravacanza Spiraglio di Mare] ce ne plăcuse mult, am anulat toată călătoria în Bosnia şi am planificat-o pe cea în Italia

Din mai multe motive, a fost cu emoţii înainte de plecare, însă ce este dat e dat. Aşa că pe 24 septembrie am aterizat toţi trei la Bari.

Nişte sfaturi am de oferit, având în vedere că de data aceasta am fost fără maşină--

• orice bilet de autobuz cumpărat de la şofer este aproape dublu faţă de cel ce poate fi cumpărat online, însă poate fi achitat cu numerar [noi am plătit 2 euro/călătorie atât în Bari, cât şi în Brindisi]

• pe coastă, gara este destul de aproape de mare sau de centrul istoric sau de unde sunt de obicei cazările [15-20 de minute pe jos]

• am folosit aplicaţia Trenitalia; a mers foarte bine pentru că uneori automatele din gări erau foarte aglomerate; în acest caz, biletele nu mai necesită validare

• din Bari, autobuzul ce merge de la stazione centrale la aeroport este 16; dacă alegeţi o alta gară, Bari Palese Macchie, de pildă, cum am făcut noi, puteţi lua autobuzul 33 pentru 3 staţii, apoi merge încă 7 minute pe jos până la gară [pe noi ne-a condus o doamnă româncă tare inimoasă; va urma]

• din Brindisi, există autobuzul STP, care opreşte la cel puţin două staţii în centrul oraşului, şi circulă din jumătate în jumătate de oră la aeroport

• am nimerit în sezonul fructelor de cactus, care sunt tare gustoase!

 

Cum a fost la cliff diving [mi se pare mai potrivit acest termen, care nu are un echivalent în română, cu toate că şi engleza tot din a noastră limbă se trage]?

A fost mai puţin fain decât mă aşteptam, ne-a lipsit şi Cătă, însă au fost şi momente minunate. În mare, însă, a fost un eveniment fără zvâc. Mă aşteptam ca un eveniment în Italia să aibă mai multă pasiune, însă până şi prezentatorul parcă avea prune în gură. Până acum, Mostarul, dintre toate etapele la care am participat în persoană, a avut cea mai faină energie.

 

Runda I, 25 septembrie

Chiar dacă a fost cel mai frig, iar eu eram în costum de baie şi o bluză plasă, a fost ziua care mi-a plăcut cel mai mult. S-a sărit de la balcoanele caselor şi a fost spectaculos.

Înainte de concurs, ne-am întâlnit cu Yara şi cu părinţii ei. Ne cunoscuserăm cu un an în urmă la Mostar. Ne-au spus că unele sărituri de încălzire se anulaseră, însă concursul urma să aiba loc. Condiţiile mi se păreau înfiorătoare: vânt puternic, valuri gigantice, cer înnorat.

Bucuria cea mai mare este că am putut ajunge pe plaja Lama Monachile, unde i-am putut vedea pe toţi sportivii, cum ieşeau din apă. L-am încurajat din inimă pe Sergio Guzman, pe care îl admir mult.

Punctul culminant a fost reîntâlnirea cu Costa, care s-a bucurat mult să ne revadă şi ne-a îmbrăţişat.

După prima rundă, Costa era pe primul loc, împreună cu Aidan Heslop.

 

Rundele a II-a şi a III-a, 26 septembrie

Iniţial, am stat pe un capăt de stâncă unde marea ne-a udat din cap până-n picioare. Aşa că ne-am mutat mai sus, întrucât pe Lama Monachile nu ne-au lăsat să pătrundem.

După Runda a II-a, Costa şi Aidan Heslop erau tot la egalitate.

Însă Runda a III-a a făcut o primă departajare, aterizarea lui Costa nefiind cea pe care şi-o dorea. L-am aşteptat acolo unde ne-am dus şi după prima rundă, dar nu îl aflaserăm, în clădirea ce servea ca şi „comandament general”. De data aceasta, era acolo. S-a bucurat, ne-a spus că este destul de bine fizic: „Mai este şi mâine o rundă”. Noi veniserăm să îl încurajam şi susţinem, însă el era foarte pozitiv şi încrezător. Ne-a căzut aşa de bine asta, că am înfulecat fiecare câte o îngheţată după.

 

Finala, 27 septembrie

Partea bună a fost că s-a încălzit.

Au fost multe intrebări şi locul incomod [am zis să nu mai fim stropiţi de valuri, pe Lama Monachile nu mai lăsau pe nimeni să treacă, aşa că am stat în al doilea loc de deunăzi].

Cu toate că săritura lui Costa a fost minunată, Lichtenstein avea nevoie de o medie de 7.2 şi a primit note de 7.5, cu toate că uşor nemeritat. Şi Aidan Heslop a avut o săritură uşor ratată şi a primit note măricele, cu toate acestea. Şi Xantheia Pennisi sare elegant şi fără de cusur. Şi din nota 7 rar o scot arbitrii.

Aşa că, la final, Costa a luat medalia de bronz la Polignano şi în competiţia generală. Felicitări lui!

 

Sugestii pentru Polignano:

• Indi pentru haine cu vino-ncoa;

• Portami via con te pentru suveniruri mai deosebite;

• Numeri primi pentru produse italiene de calitate şi o selecţie de alimente altfel;

• Piaţa de duminică, pentru produse din zonă, mai ales roşii uscate de Racale şi fistic sicilian de Bronte;

• Bagajele pot fi lăsate, la preţul de 5 euro, la Pugliamare (lu-du, 8-18);

• ManVi pentru o masă faină şi sănătoasă, fără pretenţii, într-un loc mai puţin aglomerat din centrul minunatului orăşel alb;

• pentru cei ce iubesc fructele de mare, Marcel recomandă Sunshine; veţi vedea de ce.

 

Cum a fost prin împrejurimi?

Dacă Polignano este unul dintre locurile din lume pe care le iubesc cel mai mult, nu acelaşi lucru îl pot spune despre Puglia [cu câteva excepţii]. Tot în mare, mi-a părut multă mizerie, şi mai multă decât în cadrul primei călătorii, mâncarea nu mi-a părut că ar avea umami, iar experienţele au fost fără zvâc. Oamenii, însă, au fost mulţi care mi-au intrat în suflet. Simt, se exprimă, sunt calzi.

• Molfetta este un oraş tare drăguţ, plin de rame verzi la ferestre. Zona falezei este deschisă, fermecătoare, cu un loc fain de înot [dar eu nu aveam pe mine costumul de baie la plimbarea din prima seară şi a doua zi a plouat].

Ce recomand?

Pentru înnoptat, Civico 11: curat, cochet şi aproape de tot.

Pentru servit masa, La Deliziosa, cu sugestia să repetaţi numele pizzei, că eu m-am trezit cu o pizza cu peşte în locul uneia vegetariene (iar eu de la 3 ani nu am mai mâncat carne). Însă atmosfera este una autentică, oamenii de acolo – tare inimoşi, şi pizza – una dintre cele mai bune servite de mine.

• Revenirea la Monopoli a fost ciudăţică. Foarte murdărel mi-a părut acum orăşelul. Plaja era închisă pentru modernizare. Însă de pe faleză, întreg centrul vechi se vedea într-un mare fel.

Ce recomand?

Pentru servit masa, Il Buongustaio a fost primul loc din călătorie ce a meritat 5* din toată inima. Simplu, cu ingrediente locale, aşa cum gătim şi noi acasă.

• Bisceglie este un orăşel cu o energie mai aparte, de Ev Mediu pe alocuri, însă totul se deschide la mare.

Ce recomand?

Ştiu, drumul până la plajă [Spiaggia libera „La striscia”] poate fi demoralizant, însă staţi să vedeţi plaja! Au avut chiar şi Bandiera Blu la Bisceglie. Cred că am spus tot. Dacă nu, adaug că mi-am făcut înotul de septembrie acolo la răsărit de lună şi am fost şi de dimineaţă, de rămas-bun. Era a patra zi lângă apă când am apucat să înot de abia! M-am simţit ca în Arabia Saudită: poftind. La Adriatică, plajele ei le au cam stâncoase şi erau cam toate inundate şi închise [că cică s-a terminat sezonul]. Chiar am glumit cu Pauli şi Marcel – vii la mare să te uiţi la mare şi cu uitatul rămâi.

Pentru innoptat, Marnudd este superb – de la atenţia la detalii până la micul dejun servit privind marea [în zilele însorite].

• Reîntoarcerea la Brindisi m-a surprins foarte plăcut. Acolo şi la Polignano m-am simţit cel mai bine din toată călătoria.

Ce recomand?

Pentru servit masa, La Baracchina del Porto, unde iarăşi iubitorii de fructe de mare vor fi în largul lor. Se prepară pe loc panini şi pentru vegetarieni.

Pentru răsfăţ, Tanto, una dintre cele mai bune 5 gelaterii încercate de noi pe peste tot în lume, cu o servire toată numai o inimă. Şi cu deserturi pugliese reinterpretate [ca să includă îngheţata].

Pentru vremuri apuse, Coloanele romane de secol al II-lea, care oferă şi o privelişte minunată! Faceţi o vizită şi Centrului de Informare Turistică. Oamenii de acolo sunt tare inimoşi. Am plecat cu un teanc de vederi gratuite – iar eu colecţionez vederi!

 

Mă bucur că am fost, până la urmă!

Gary Hunt a spus că un susţinător adevărat participă la etapa din Polignano a mare cel puţin o dată.