10 întrebări şi 10 curiozităţi despre o călătorie în Arabia Saudită

Să ajung în Arabia Saudită a fost un vis. Vedeam mereu gigantul deşertic din Peninsula Arabică, mă uitam la el şi-mi luam gândul. Era, într-un punct, una dintre ţările în care se intra cel mai greu din întreaga lume.

La sfârşitul lui 2019, şi-au deschis graniţele pentru turism. Tot în 2019 câştigam o bursă de călătorie, cu acelaşi răspuns – „Arabia Saudită” – la întrebarea: „Care este o ţară în care aţi călători şi care credeţi că v-ar schimba viziunea despre lume?”.

Apoi a venit plandemia...

Practic, după 3 ani şi jumătate, se împlinea şi scopul concursului. Cu un bilet de 253 lei şi cu o viză scumpuţă, dar valabilă 1 an, plecam de ziua lui Marcel în Arabia Saudită.

 

Poate că în următoarele rânduri voi reuşi să răspund la posibile întrebări despre o cultură ce ne-a fost voit distorsionată de către presa „prietenă”.

Mai apoi, sper să reuşesc să fac mai uşoară intrarea în lumea saudită cea misterioasă, în care odinioară părea imposibil de pătruns.

 

10

Cum trebuie să ne îmbrăcăm?

Doream să ştiu dacă va trebui să adopt acelaşi stil „puff pastry” pe care îl adoptam în Iran, minus hijabul, care nu este obligatoriu. [Tot nu înţeleg de ce doar noi, europenii, este musai să respectăm regulile pe peste tot în lume şi tot noi îi acceptăm pe toţi când vin să ne viziteze aşa cum sunt – însă asta este o altă discuţie.]

O prietenă apropiată este din Pakistan, ştiam că fusese în Arabia Saudită, aşa că am întrebat-o. Mi-a spus să mă îmbrac modest, cu mâneci lungi şi ceva care să îmi acopere fundul (şi să am o eşarfă cu mine). [Merg şi fuste sau rochii lungi şi largi.]

La faţa locului, am realizat că oamenii sunt foarte relaxaţi şi nu au nicio treabă cu tine văzând că nu faci parte din cultura lor, străduindu-te, totuşi. Marcel a purtat foarte mult pantaloni scurţi [până la genunchi] şi tricouri.

Ce am făcut eu? Mi-am luat două perechi de pantaloni foarte largi, dându-mi, ulterior seama că ar fi fost prea mult să port colanţi. Peste pantaloni am purtat bluze lungi pe care mi le cumpărasem în Iran şi India. Am avut cămăşi cu mâneci lungi, dar, în cazul bluzelor cu mâneci scurte, am purtat un puloveraş subţire sau mâneci detaşabile. 

De culori nu m-am ferit, am înţeles că le plac!

Sunt foarte puţine femei cărora nu li se văd mai mult decât doar ochii [când ieşi din Jeddah], însă sunt deschise, amabile şi îţi zâmbesc, fie şi doar din ochi.

Pentru mine, acest lucru a fost iniţial un şoc, fiind pentru prima oară când mă confruntam cu această situaţie. Nu îmi fusese niciodată dat să văd atât de multe femei laolaltă, înveşmântate în negru, doar cu ochii sclipindu-le.

Apoi, am înţeles că este ceva obişnuit şi că nu era cazul să îmi creez scenarii în minte când am făcut cunoştinţă cu mama proprietarului unui restaurant care ne plăcea. I se vedeau doar ochii, însă a fost foarte caldă şi mi-a vorbit într-o engleză foarte bună.

 

9

Se poate sta la plajă şi înota?

Înainte de a pleca în Arabia Saudită, nu ştiam la ce să mă aştept. Înţelesesem că doar în resorturi se poate înota în linişte şi în costum de baie (iar eu nu susţin cultura resorturilor). În Jeddah, nu am reuşit în a doua zi, nici în a treia zi. În Yanbu, mergeam în aceeaşi tendinţă.

Eram contrariată. Apa aceea superbă... şi sta scris „Înotul interzis”.

Până la urmă, în Yanbu, am mers pe plaja publică; nu mai rezistam să stau şi să mă uit la apă şi... atât. Eu purtam pantalonii mei scurţi din neopren, pe care îi folosesc la caiac, şi bluza mea cu mâneci lungi pe care o port împotriva razelor UV. Marcel a purtat şortul lui, în care înoată mereu.

Nimeni nu a spus nimic, ba chiar copiii s-au strâns în jurul nostru; am comunicat şi am râs cum am putut. La ieşirea din apă, părinţii lor ne-au mulţumit pentru felul în care am interacţionat cu copiii lor.

De ziua lui Marcel, am urmat sfatul gazdei noastre şi ne-am dus în port. Acolo am negociat închirierea unei bărci. A fost o excursie frumoasă, cu snorkelling nu atât de spectaculos ca în Umluj, dar minunată ca tot.

L-am întrebat pe dom’ căpitan de ce nu se poate face baie în Yanbu. Mi-a explicat un aspect la care mă gândisem şi eu. Că, în principiu, se poate înota peste tot, însă nefiind toate locurile deservite de salvamari şi localnicii neştiind cei mai mulţi cum să înoate, se dorea evitarea unei tragedii.

„Şi rechinii?” „Ei... cei din golf sunt obişnuiţi cu oamenii.” J

În Umluj, spectaculozitatea creşte, însă bărcile nu sunt admise [nu am reuşit să aflăm motivul], aşa că toate sesiunile de scufundări/snorkelling încep de pe plajă. Am multe detalii de oferit pentru doritori.

În adâncurile Mării Roşii nu este cazul să se pătrundă cu frică. Cât există corali, ei feresc şi vieţuitoarele aciuate pe lângă ei, dar şi pe noi. Este un univers minunat! ♥   

Plajele lor sunt superbe. Superbe şi goale.

În partea saudită a Mării Roşii există cea mai mare diversitate a coralilor din lume, am înţeles că mai mare şi decât în Caraibe. Formele pe care le-am văzut aici nu le-am văzut nicăieri unde am făcut snorkelling sau scufundări.

Culoarea mării bate în 7-8 nuanţe de albastru, de la turcoaz strălucitor la albastru foarte închis. Într-adevăr, din cauza ţărmului nisipos, nu este vizibilitatea de pe lângă Peninsula Sinai, însă spectacolul este minunat! Am avut parte de unele dintre cele mai fascinante sesiuni de snorkelling experimentate vreodată!  

 

8

Cuplurile necăsătorite pot împărţi aceeaşi cameră?

Fără probleme. Este ca în Iran. Nu te întreabă nimeni nimic. Eşti oaspete.

Dintre toate ţările arabe, aici m-am simţit de departe cel mai în largul meu şi cel mai bine primită. Oamenii nu sunt bau-bau, cum s-a vrut să credem! Din contră, sunt minunaţi!

Te trezeşti că ţi se plăteşte parcarea. Sau primeşti articole gratuite! Ţi se dau sfaturi, lumea încearcă să te ajute. Ţi se urează „Bine ai venit!” de câte ori situaţia o permite şi te simţi musafir în adevăratul sens al cuvântului.

Oricum, eşti o curiozitate – unul dintre prea puţinii străini care se aventurează în Arabia Saudită altfel decât pentru pelerinaj.

Iar, din perspectiva comunicării bărbaţilor cu femeile sau femeilor cu bărbaţii, nu au fost probleme.

 

7

Cât de uşor se acordă viza?

Faţă de cum se zvonea că se acordă în trecut, este floare la ureche! Actele se încarcă online, se completează formularul şi... în mai puţin de 30 minute, soseşte pe e-mail. Calea spre turism este deschisă! [nu oi fi eu fană online, online, online... însă am închis ochii de această dată]

Pe de altă parte, Arabia Saudită este în plină dezvoltare a infrastructurii turistice şi este mizerie mai multă decât v-aţi aştepta.

De abia acum se renovează centrele vechi ale oraşelor mari de la Marea Roşie (Jeddah, Yanbu). Ce-i drept, sunt cochete şi diferite de tot ce am văzut până acum. Şi este foarte mult lemn.

Cazările sunt ciudăţele [cele mai multe], pentru că nu sunt pregătiţi. Ori plăteşti o mică avere şi stai în puf [şi s-ar putea şi atunci să aveţi surprize... am auzit de la călători din AlUla, unde preţurile sunt înfiorătoare şi poţi găsi cazări de 100 EUR/noapte cu uşi de dulap fixate cu bucăţele de carton şi folie de aluminiu care maschează podelele infecte]... ori plăteşti puţin şi ai parte de condiţii modeste. Sau ai noroc să dai peste apartamente noi, decorate cu gust şi materiale de calitate.

Pe marginea drumurilor mari şi pe plaje [mai ales pe drumuri!] este plin de pungi de plastic... eu nu cred în diversiunea asta cu schimbarea climatică (o nouă filă a planului globalist), însă mi-aş dori să fie curăţenie pe peste tot, nu să iei o cină la marginea mării şi să îţi fie teamă să te apropii prea mult de marginea falezei pentru a nu vedea gunoiul.    

 

6

Este scump?

Voi spune că ne-am tot întrebat cum se descurcă oamenii obişnuiţi. Preţurile sunt mari, în general. [Excepţie face benzina... care este, însă, mai scumpă decât ne aşteptam.]

Apoi, când e să ai acces la ceva exclusivist, da, parcă ajungi într-o altă lume. Acolo este, într-adevăr puful. De abia intrasem la concertul lui Seal [aşa s-a nimerit, imaginaţi-vă că m-am schimbat şi machiat în parcarea sălii de concerte... fără să ştiu dacă aveam unde dormi în respectiva seara – e o poveste mai lungă...], că m-am trezit cu gustărele şi deserturi [excelent gătite], apă, cocktailuri fără alcool...

În cafeneaua din AlUla cu specific arabo-franţuzesc unde am luat prânzul, bucatele au fost faine, dar şi nota a fost pe măsură.

Au şi ei târguri cu produse locale, însă toate sunt foarte scumpe, cu mult mai scumpe decât la noi. Nu ştiu dacă omul de rând îşi poate permite legume proaspete în fiecare săptămână într-o ţară unde nisipul este ubicuu.

Sunt foarte corecţi saudiţii şi dau restul până la ultimul bănuţ; greu acceptă un bacşiş.

La ultima cazare, a fugit domnul după noi la plecare să ne dea rest. Când am vrut să las bani în plus la o cafenea, a trebuit să explic de două ori că la noi în ţară este un semn de mulţumire şi că l-am făcut din inimă.

 

5

Ce poate mânca un vegetarian în Arabia Saudită?

Un vegetarian trăieşte greu în Arabia Saudită. Eu sunt ovo-lacto-vegetariană şi mi-a fost greu să îmi găsesc mâncare.

Dimineaţa şi la prânz era cel mai greu să găsim ceva. Într-o dimineaţă a luat Marcel pâine cu boabe de năut în ea şi a fost un caz fericit. Apoi, am conchis că, în afară de sucuri (vezi mai jos), singura variantă de mic dejun pe care o mai puteam găsi era pistachio latte.

Eu nu beau cafea, dar ce să fac? Rău nu era. Şi în zilele din Umluj am stat deasupra unei cafenele, aşa că a venit şi-un desert în fiecare dimineaţă!

Apoi, după ce-am înţeles, de pe la 11 se închidea aproape tot până la 17. Se mai găseau restaurante tradiţionale deschise, însă mâncarea servită acolo nu era neapărat cea mai gustoasă, cu toate că puteam mânca tabouleh, baba ganoush şi sambusas în voie (a fost şi un restaurant tradiţional în care am mâncat regeşte).

Pe de altă parte, nici dulciurile tradiţionale nu m-au încântat peste măsură.  

Mâncarea este scumpă.

Ca să investiţi banii cu gust, vă recomand să încercaţi o călătorie culinară. Să amestecaţi bucătăriile şi să vă găsiţi ritmul. Mie mi-a schimbat mojo-ul masra – o budincă de banane yemenită în Jeddah. Am adorat cinele de la restaurantul javanez din Yanbu şi tot în Jeddah am dat peste un restaurant sud-african fain.     

Când nu găseşti mâncare de dimineaţă, prânz şi seară, poţi fi sigur că vei găsi, totuşi, un suc în orice oraş saudit.

Există o adevărată cultură a sucurilor [şi ţin de foame]. Am găsit în toate oraşele în care am stat în apropierea cazărilor [Marcel l-a găsit pe primul] şi ne-au salvat de multe ori. Cel mai mult ne-au plăcut sucul de mango [că este din fructele ce cresc la ei, cu toate că le congelează în afara sezonului] şi de guava [întotdeauna, în varianta cu lapte!]. La restaurante ne-am desfătat tot cu sucuri şi l-am apreciat pe cel de pepene roşu, iar în Yanbu am gustat ceva interesant: suc de avocado cu lapte şi arahide presărate deasupra. 

 

4

Este greu să călătoreşti prin Arabia Saudită?

Da, este, mai ales pentru că, turistic, este încă la început de drum.

Astfel, şi o sarcină uşoară, cum ar fi să iei micul dejun, se transformă într-o chestie destul de greu de atins.

Oameni nu prea găseşti în mijlocul zilei pe stradă să întrebi.

Nu înţelegi adresele, numere pe străzi nu prea sunt, oraşele sunt mari – chiar şi cele mici –. Apoi, sunt foarte distanţate şi foarte îngrămădite, pe alocuri, construcţiile. Nu am reuşit să înţelegem de ce [însă totul pare în construcţie].

Distanţele sunt mari, atât în oraşe cât şi în afara lor [şi taxiurile sunt scumpe]. Fără o maşină închiriată, nu se pot vedea prea multe, iar traficul este nebun în oraşe, în sensul că pare la mica înţelegere. Şi-uite-aşa, înţelegem de ce nu am văzut nici măcar o maşină care să nu fie lovită.

Sunt multe de spus...

Luaţi-vă adaptor pentru prize la voi!

Cine ar fi crezut? Prizele din Arabia Saudită sunt de tip britanic. Le puteţi „păcăli”, însă vă este mai uşor cu un adaptor.

 

3  

Care sunt animalele ce se pot întâlni cel mai des în Arabia Saudită?

Fiind o ţară musulmană, pisicile sunt omniprezente, însă lumea are grijă de ele, le hrăneşte, le oferă apă.

Ca animale (mai) sălbatice, veţi zări dromaderi chiar şi de pe drumurile ce leagă localităţile mari. Cele mai frumoase peisaje în care îi puteţi vedea se găsesc însă în bucăţile deşertice mai izolate, ca de pildă, între Umluj şi AlUla.

Ce nu v-aţi aştepta să găsiţi în Arabia Saudită? Papagali (poate!). Nu sunt o specie endemică, însă s-au aciuat pe lângă ţărmul Mării Roşii. Noi le spunem „micul Alexandru”. Mi-a căzut unul foarte drag. Îl cheamă Lumi, ne-am îndrăgit reciproc şi nu îl voi uita (fusese adoptat de către proprietarul aceluiaşi restaurant în care ne plăcea să mergem în Yanbu şi s-a nimerit să îl cunosc într-o seară).

Au ţânţari la mare.

Înainte să plecăm, l-am întrebat în glumă pe Marcel „Să iau loţiunea împotriva ţânţarilor?” [am şi luat-o]. Ca să vezi, sunt ţânţari pe coasta Mării Roşii! [Ca soluţii naturale, nu le plac uleiurile esenţiale de lavandă şi mentă sau untul de shea.]

 

2

Ce suveniruri se pot cumpăra?

Saudiţii procesează foarte mult, de prin toate părţile lumii. Gândiţi-vă doar la ce poziţie strategică are Jeddah, care este ditamai metropola, însă o metropolă-port la Marea Roşie!

Ce cresc ei, efectiv? Curmale, smochine, dromaderi.

Am găsit şi petale uscate de trandafiri din Medina (îmi folosesc în deserturile cu iz de Orientul Mijlociu şi Asia Centrală).

Aşadar, am căutat un magazin local care să îmi ofere cât mai multe produse specifice. Acolo am găsit şi cafea amestecată cu cardamom, sumac, bomboane...

Curmalele au fost cumpărate de pe marginea drumului (dintre Umluj şi AlUla), unde Marcel a zărit un domn care i-a arătat şi livada de curmali. 

În mod deosebit mi-au plăcut biscuiţii cu pastă de curmale, care se găsesc pe la toate magazinele.

Cum viaţa începe după ora 17, există bazaruri de noapte, mai ales în anotimpul cald.

Acolo se pot găsi [în Yanbu, de pildă], deocamdată în cantităţi limitate, lucruşoare create de meşteşugari locali. Este un început, unul timid, dar binevenit!  

 

1     

Sunt mulţi străini care lucrează în Arabia Saudită?

Cam 1/5 din locuitorii Arabiei Saudite reprezintă străini [eu cred că sunt mai mulţi] ...de unde şi restaurantele amintite anterior. Într-un fel, se profită de pe urma mâinii de lucru ieftine; într-alt fel, însă, consider că expaţii sunt mai bine trataţi, din ce am văzut, faţă de alte locuri din Orientul Mijlociu.    

Saudiţii sunt foarte digitalizaţi [sau aşa sunt lăsaţi să creadă] şi ei consideră asta o chestie faină.

Ce am văzut, cu tristeţe, o recunosc, este că ei, ca popor, sunt ţinuţi într-o colivie de aur şi se încearcă sub toate formele controlarea lor. Cei mai mulţi nu realizează acest control pentru că au fost atât de mulţi ani ţinuţi izolaţi de restul lumii. Este păcat pentru că fondul sufletesc al poporului este unul blajin şi cu intenţii pozitive.

Cu ocazia acestor călătorii, realizez cât de înaintea vremurilor noastre suntem noi, românii. Să fim recunoscători că, în mare parte, nu ne lăsăm păcăliţi de Sistem şi că luptăm împotriva lui!

Sper din tot sufletul că şi saudiţii vor înţelege păcăleala globalistă ce le-a fost servită.  

 

Au fost momente când ne-a apucat frustrarea. Sau când am dormit în locuri atât de dubioase, că nici să mănânc acolo nu mi-a venit. Zilnic, îţi ia foarte mult să înţelegi cum stau lucrurile, de ce sunt într-un fel, şi nu într-altul. Nevorbind limba, neînţelegând alfabetul, te simţi şi mai legat de mâini şi de picioare.

Nu înţelegi, în mijlocul deşertului, de unde îşi iau apa! Totul este uscat, oraşele sunt jungle de beton, căldura te moleşeşte fantastic (în Jeddah, la început de martie, am prins 36-37⁰C).

Da, ai sentimentul (fain, într-un fel) că eşti un deschizător de drumuri, însă nu este o sarcină uşoară. La final de zi, parcă tot nu îţi este clar de ce. Important este că s-au rezolvat. Nu că le bagi sub preş, însă nu mai ai energie să te lupţi cu semnele de întrebare.

Când pleci, se naşte nostalgia. Am plâns cât eram acolo de greu ce era, am plâns când am plecat din Umluj de cât îmi va fi lipsit...