View Olivia-Petra Coman's photos on Trover

Monday, 20 November 2017

5 elemente diferite şi 5 la fel ale aventurii de anul acesta cu caiacele din Deltă



Diferite (faţă de anii anteriori):
  1. Ploaia de asteroizi
Am avut norocul să prindem ploaia de asteroizi în acest an. Pe 12 august, când era la intensitate maximă, am adormit numărând stele căzătoare – un adevărat concurs între mine şi Marcel! – şi ni s-a lungit gâtul de cât de mult am privit cerul. Dar a meritat!
Lumina zorilor, departe de ploaia de asteroizi...
  1. Nivelul apei
A patra oară în Deltă cu caiacele pentru câte o tură mai lungă, însă niciodată nivelul apei nu a fost atât de scăzut. Lacuri în care puteam pătrunde fără probleme lângă Parcheş, în Delta Superioară, din canalul principal, acum ne erau imposibil de parcurs pe apă. Pe canale mai mici din aceeaşi zonă nu am putut înainta până la capăt, şi tot aşa.
Măcin
  1. Umezeala
Doar în 2015 am fost în mai/iunie, în rest simţind Delta în august. Am avut parte de temperaturi rezonabile uneori, alteori de căldură dogoritoare, însă parcă în niciun an umezeala nu a fost la aceste cote. Am simţit umezeala lipicioasă pe care nu o mai experimentasem decât în Brazilia, Malta şi India. Te oboseşte, te ameţeşte şi poate că a fost strâns legată de punctul următor.
La sud de Chilia Veche: frig & umed
  1. Ploaia
Anul acesta, foarte atipic faţă de restul aventurilor noastre în Deltă, a plouat destul de mult. Am avut parte şi de o furtună violentă. Mie îmi este frică de când sunt mică de vânt, aşa că am tot făcut ture între cort şi maşină până pe la 5 dimineaţa şi, chiar dacă a râs mult de mine, a doua zi Marcel a văzut mai mulţi copaci rupţi şi mai mulţi stâlpi căzuţi şi a realizat că nu a fost chiar un fleac, aşa cum a susţinut iniţial. /in your face!/
Furtuna de la Pardina
  1. Chilia Veche
În 2011 ajungeam pentru prima dată în Deltă, cu vaporul. Treceam leneş prin Chilia Veche pentru a ajunge în Periprava. Îmi păreau nişte locuri prăfuite, rupte de restul ţării, şi cel mai tare cred că m-a deranjat faptul că, deşi atunci când o explorezi pe cont propriu, Delta o simţi altfel şi comuniunea cu animalele este una mai pe sufletul tău, descoperirea naturii-minune cu operatori care te tratează ca pe nişte produse pe bandă atunci când gonesc cu maşinile de teren pe grinduri, scoţând la iveală un comercial ce nu îşi are locul pe aceste tărâmuri, dezgustă. La el nu m-aş întoarce. După 6 ani, am redescoperit Chilia Veche. La pas. Într-un praf şi o izolare care acum mi se părea că mă cheamă, şi nu că mă resping. Turcoazul specific, decoraţiunile frumoase ale caselor, depărtarea care ai sentimentul că nu oferă nimic, totuşi nu te poţi plânge că îţi lipseşte ceva în acest sat. Am găsit chiar şi căldură, discuţii între călători şi mâncare (inclusiv) vegetariană la Pensiunea Vital.
Turcoazul meu frumos, Chilia Veche
La fel (cu anii anteriori):
  1. Bucuria
De fiecare dată când mă reîntorc în Deltă, am aceleaşi reacţii şi mă cuprinde aceeaşi bucurie. Marcel nu este străin de ea; începem să ne minunăm pe când trecem cu bacul, apoi pe la Măcin, apoi pe dealurile unde ocazional am mai zărit câte-o broască ţestoasă. Sunt parcă în mine toate...
Trecerea cu bacul
  1. Pelicanii + alte animale
Am văzut în fiecare zi, mai aproape, mai departe, ne-au întâmpinat şi ne-au urat „rămas bun”, însă cei mai mulţi pelicani grămadă i-am zărit pe cer, în Chilia Veche. Se antrenau. Să tot fi fost vreo două sute (sau peste). Cum stam noi gură-cască urmărindu-i – lăsasem chiar şi maşina în mijlocul drumului –, s-a apropiat un localnic de noi: „D’apăi, sunt o grămadă pe baltă /Lacul Babina – n.m./”. J
Adăugăm cormorani care fac plajă, lebede curajoase, egrete timide, chire protectoare şi, de anul acesta, prigorii şi pescăruşi verzi [în căutarea cărora am umblat în India şi-n Sri Lanka neştiind că se găsesc atât de aproape de noi!], şi spectacolul este complet!
Chasing pelicans :D
  1. Cortul
Ca de fiecare dată, după mulţi kilometri vâsliţi pe zi, nu ai întotdeauna chef să pui cortul. Cum suntem amândoi destul de comozi când vine vorba de somn, am trişat un pic şi am mai dormit şi prin maşină. :D /shhh, rămâne între noi!.../
După încă o noapte cu vânt
  1. Locurile noi
Mă plictisesc foarte repede. Partea bună este că, folosindu-mă de creativitatea de care nu duc lipsă şi de surprizele lui Marcel, găsesc, cu fiecare din reîntoarcerile în Deltă, noi canale şi lacuri de explorat, noi locuri care ne uimesc, noi rute de urmat chiar şi la întors acasă. Am zăbovit în jurul Chiliei Vechi şi canalelor de la sud de ea, înspre Câşliţa, în acest an, iar ruta de reîntoarcere înspre Braşov prin Lepşa mi s-a părut incredibil de pitorească.
Câşliţa & cai
  1. Liniştea
În cea mai frumoasă dimineaţă a acestui an, petrecută în, de fapt, unul dintre locurile mele preferate din România, din lume, şi favoritul meu din Deltă, acelaşi Parcheş, tovarăş de vâslit ne-a fost liniştea. Este incredibil cum, an după an, încă vedem pelicani de fiecare dată aici, pescarii bătrâni cu bărci din lemn ne salută admirativ şi nu ne iese gram de comercial în cale. Doar nuferi, mangrove şi frumuseţe dintre cele mai pure!
Parcheş
La final, ca să mai punem pe listă una caldă şi-una rece, în fiecare an fac acelaşi lucru cu iubitul meu – strângem gunoaie din locurile din Deltă în care ajungem: de pe lângă lansările la apă, de pe apă, de oriunde găsim. Nu sunt la fel de numeroase ca în alte zone ale ţării, dar cred că natura plânge. Nu mai bine păstrăm doza aceea, şerveţelul acela şi le reciclăm/aruncăm în nişte spaţii desemnate?
Îmbucurător, abonamentele pentru acces în Deltă şi pescuit se pot achita foarte simplu şi rapid online. Pot fi prezentate în variantă tipărită sau direct pe ecranul dispozitivului mobil.
Între noi fie vorba, mare bogăţie avem în a noastră ţărişoară!

No comments:

Post a Comment