De ce turismul din RO şi e-mailul nu se împacă?

 

Bine v-am regăsit! La mulţi ani şi fericire din belşug pentru 2013!
Am decis să încep anul cu un blog post în română, pentru ca măcar indicând o problemă ardentă, să încerc să ajut la soluţionarea sa!
Mi s-a oferit ocazia să fac un lucru pe care mi-l doream de foarte mult timp, şi anume să scriu despre călătorii (travel writing, cum i se spune în engleză). Prima încercare a fost un ghid în limba engleză despre Braşov, la care am lucrat în ultimele 3 săptămâni şi care va fi publicat în această lună. Şi care este un instrument de călătorie foarte complex şi util, care sper să fie apreciat de publicul căruia i se adresează, căci am strâns în el informaţii pe care nicio altă pagină web din România nu le cuprinde în mod structurat laolaltă. Şi sunt tare mândră de asta! Ce are mai special acest ghid este că se prezintă ca un itinerar de 3 zile în Braşov şi împrejurimi, pe care mi l-am structurat cum am dorit eu şi în care am inclus locurile (muzee, atracţii, restaurante, hoteluri etc.) care mi se par mie a fi cu adevărat deosebite în această zonă şi care m-am gândit că ar impresiona şi un călător străin.
A fost mai greu decât am crezut, pentru că nu am simţit că oamenii ar dori realmente să colaboreze cu mine. Aşa că am ajuns să fac un lucru pe care-l detest: să insist. Şi când nici aşa nu am obţinut niciun rezultat, m-am enervat şi am mai restrâns lista.
Nu neg că am avut parte şi de surprize foarte plăcute din partea unor instituţii de la care poate mă aşteptam cel mai puţin, dar am avut şi mai multe surprize neplăcute din partea unor restaurante şi instituţii de marcă ale Braşovului.
Cei de la muzee, castele şi cetăţi mi-au răspuns în proporţie de 90% pentru a-mi confirma datele de care aveam nevoie, însă persoanele de contact de la atracţiile în vogă m-au ignorat, cu două excepţii, în totalitate. Să ne înţelegem:
1.    Era vorba despre marketing gratuit. Cam cât de obtuz trebuie să gândeşti pentru a refuza o asemenea ofertă? Sau poate că dânşii au îndeajuns de mulţi clienţi/vizitatori şi nu mai au nevoie de alţii.
2.    Adresele de contact (e-mail) le-am luat de pe paginile web oficiale. Mă întreb de ce se mai publică adresa respectivă la „Contact” dacă nu există cineva la capătul celălalt care să îţi acorde 1 minut din timpul său şi să îţi răspundă ceva? Orice. Se numeşte LIPSĂ DE RESPECT.
3.    Unele instituţii nici măcar nu au catadicsit să răspundă la telefon. Şi pe acestea le-am şters cu totul. Am gândit-o aşa: decât să vină bietul călător străin şi să se găsească în situaţia mea, adică să nu dea de cei cărora vrea să le facă vânzare/să le dea bani, mai bine lipsă.
Eu sunt o tipă foarte pretenţioasă şi perfecţionistă. Însă mai sunt şi idealistă. Îmi iubesc foarte mult ţara, oraşul natal şi sper ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine şi chiar să simţim „întorsătura” pe care o iau. Şi, da, sunt şi alte naţii care-s şi mai dezinteresate ca noi.
Dar ce mă roade pe mine este cum supravieţuiesc instituţiile acestea?! Cum să ai încredere să mergi şi să serveşti masa undeva dacă tu trimiţi un amărât de e-mail, care este ignorat complet? Sincer, mie, una, nu îmi mai arde. Şi chiar şi pentru cei care au rămas în acest ghid, a fost greu să mă decid. Însă a-i şterge pe toţi însemna să am un ghid cam... gol.
După părerea mea, e-mailul este un instrument mult mai util, rapid şi succint de comunicare decât telefonul. Eu detest să vorbesc la telefon, sincer. Chiar şi prietenilor prefer să le trimit un mesaj pe Facebook sau un e-mail. Astfel, lucrurile sunt mai liniştite, e-mailul nu urlă la nimeni, informaţiile rămân stocate şi le pot accesa mai târziu. Aş vrea să dau ca exemplu perioada în care îmi planificam anul trecut excursia în Islanda împreună cu Marcel. Să fi sunat la fiecare camping/pensiune ar fi fost destul de costisitor şi obositor, aşa că am trimis e-mailuri şi am primit răspuns la FIECARE dintre solicitările mele. Fără excepţie! Chiar şi cei care se ocupau de campinguri din creierii munţilor mi-au răspuns. Chiar dacă, în mare, nu apreciez felul de a fi al islandezilor, aceasta este o mare calitate pe care o au şi pe care noi se pare că nu o avem.

Consider că am avut multe de câştigat de-a lungul anilor în relaţia cu clienţii mei pentru că am fost promptă şi le-am răspuns cât am putut eu mai bine solicitărilor prin e-mail. Aşa că, aş dori să îi sfătuiesc şi pe domnii care sunt vizaţi de acest articol să acorde o mai mare atenţie solicitărilor venite pe cale virtuală şi să se gândească în primul rând la cât de şifonată ar fi imaginea lor înaintea unui străin, dacă eu, născută şi crescută în România, şi care ar trebui să fiu obişnuită cu un astfel de comportament, am reacţionat aşa?...