Capul Verde prin aromele insulelor colindate

 Cum altfel să se încheie seria despre Capul Verde?... Doar a fost unul dintre locurile în care am mâncat cel mai bine! Oamenii de acolo gătesc cu suflet!

Şi este unul dintre locurile din lume unde m-aş întoarce fără a sta pe gânduri. Şi nu doar pentru mâncare.

 

Vă voi spune ce arome am luat cu mine-n suflet de pe insule. Şi voi începe cu deserturile/preparatele dulci. Că aşa mi-s eu, întâi comand desertul, apoi băutura şi, la final, felul principal. Că doară de viaṭă-i musai să ne bucurăm, în primul rând, nu?

 

Sal

Cu relieful său lunar şi depozitele de sare, Sal nu are ingredientele altor insule, însă are, poate, cel mai mare număr de vizitatori, aşa că restaurante-s cu duiumul!

*  

Santo Antonense

Desertul cu provenienṭă din Santo Antão – brânză de capră şi gem de papaya – l-am gustat cu cel mai mare succes în prima seară din Capul Verde, în Santa Maria, la Bom Petisck. Pe ritmuri faine.

 

Sucul de ananas

Doar pe Sal am servit, la micul dejun, pe care îl luam cu regularitate la Cam’s, pentru că restaurantul menṭionat mai jos era arhiplin. Era bucuria dimineṭilor noastre pe Sal!

 

Limonada de coco şi wrap vegetarian

Servite la Cape Fruit. O combinaṭie foarte reuşită de gusturi pentru felul principal! Iar limonada s-a apropiat mult de cea cu care mă desfătam în Columbia. Iar grădina în care am servit totul – minunată! Nu-i de mirare că de-abia găseai o masă!

 

Boavista

Încep atipic prin a spune că această insulă deşertică, însă cu plaje care te fac să visezi într-atât sunt de frumoase [şi curenṭii periculoşi!], a găzduit restaurantul meu preferat.

 

Cina, chipsurile de manioc, couscousul şi catchupa

...şi merg mai departe la fel de atipic! Pentru că la Sodade nu poṭi prinde un loc la cină altfel decât cu rezervare, singura dată când am reuşit să mergem a echivalat cu cina mea preferată. Specificul restaurantului este pescetarian.

 

Tot la Sodade am mâncat şi nişte chipsuri de manioc gătite ireproşabil [salata şi masa au fost pregătite ireproşabil de tovarăşul meu de viaṭă şi călătorii]!

 

Pentru un mic dejun diferit de cel cu care noi, românii, suntem obişnuiṭi, eu am încercat în fiecare zi altceva la acest restaurant. Una dintre variante a fost couscous servit cu unt, brânză de capră şi gem de papaya. Gătit diferit faṭă de cum îl prepară cei din nordul Africii, felul acesta mi-a plăcut mult.

 

Felul de mâncare tradiṭional al arhipelagului este catchupa. Servit, surprinzător, din nou, la micul dejun. Uneori cu o banană prăjită lângă, alteori cu un ochi, alteori cu ambele. Este, practic, fasole cu porumb. 

 

Caipirinha

Cu un grogue minunat [pe Santo Antão se găseşte de cumpărat direct de la producător], nu ai cum da greş când prepari caipirinha. Totuşi, aceasta a fost specială, după cum îmi promitea barmanul. Şi pentru că am mai publicat o fotografie cu ea aici, am zis să vă prezint şi salata cu care m-am înfruptat la unul dintre cele mai faine restaurante ale vieṭii mele. Boca Beach... şi am spus tot.

 

Sucul de grepfrut

Venit, făcut baie, băut suc de grepfrut roz la Bahia – doar pe Boavista am găsit –, mâncat cronṭănele, plecat fericită.

 

Santiago

O surpriză neaşteptată: mie pe Santiago mi-a plăcut cel mai mult! M-a fascinat această insulă, plajele preferate din Capul Verde tot de aici sunt. Singurul regret a fost că nu am zăbovit îndeajuns.

 

Gemul de banane şi sucul de papaya

Micul meu dejun preferat a fost pe Santiago, la Casa Strela. A inclus o premieră – gem de banane [delicios, am luat reṭeta, voi face şi eu!] şi un suc de papaya de zile mari.

 

 

Nuca de cocos

Nuca de cocos am luat-o de la vânzătoarele de pe Praia do Tarrafal. A fost... cum mă aşteptam!

 

Santo Antão

Cea mai spectaculoasă insulă dintre cele vizitate oferă, împreună cu Santiago, cam cea mai mare diversitate de legume şi fructe. Restul de insule se alimentează pe ocean de aici.

 

Desertul vegan de banane şi sucurile de tot felul

Am avut norocul să locuim pentru două nopṭi la Kasa d’Vizin, o cazare-minune! Se găteşte bine şi vegan acolo. Desertul servit în prima seară, la cină, a rămas memorabil pentru mine. La fel şi sucurile servite parcă, în mini-pădurea tropicală.

 

Sosul de avocado

Şi pentru că ne-a prins seara în Cidade das Pombas [şi mai era de urcat până în Eito, că pe Santo Antão urci şi cobori mult], am ales Casa Maracujá, un restaurant al unei familii de pe insula vecină. Aveau şi mâncare vegană şi vegetariană acolo, iar sosul de avocado a fost, se pare, de neuitat.

 

São Vicente

Îmi pare că se identifică foarte mult cu tot ce înseamnă Mindelo, Carnavalul lor, muzica lor...

 

Pudim de coco şi sucul de portocale

În emblematicul Casa Café Mindelo, am servit unul dintre cele mai bune deserturi ale călătoriei şi cel mai bun suc de portocale din întreaga călătorie [am observat că pe São Vicente nu puteai fi nemulṭumit când îl comandai].

 

Pastéis

Am mâncat în multe locuri, chiar şi în Azore. Da, preferatele rămân cele de Belém, însă în Mindelo am gustat chiar şi mai bune decât în multe patiserii din Portugalia, la Pastelaria Morabeza.

 

Este un anumit ritm în care Capul Verde îṭi intră în suflet. L-aṭi simṭit?

Şi te uiṭi înapoi cu sodade...