Jeddah, Yanbu şi AlUla – oraşele vechi

Cochetând cu istoria de mică, mi-a plăcut vechiul. Aşa că nu-i de mirare că mă atrag întotdeauna „oraşele vechi”. Acum sunt mai degrabă cartiere în toată regula, unde odinioară fuseseră locurile din care au început să se construiască marile aşezări.

În Arabia Saudită, cea toată aproape numai un deşert, condiţiile nu cred că au fost tocmai prielnice, cu toate că Jeddah şi Yanbu sunt porturi şi AlUla este înconjurată de munţi.

 

De la început, în Jeddah, pătrunderea în Oraşul Vechi sau Al-Balad, este de bun augur, când nişte domni drăguţi ne plătesc parcarea. J

Chiar de încă nu-s toate puse la punct, străduţele trebuie curăţate şi unele dintre ele deschise (este un labirint din care te poţi opri brusc pentru că se lucrează şi nu ai pe unde trece), este un loc cu personalitate! Lemnul cu care se recondiţionează clădirile face totul!

Mai sunt şi accente frumoase, de felul condimentelor înşirate în vreo piaţetă. Oare era plin de condimente şi la începutul începuturilor, în secolul al VII-lea?

Căldura-i mare cât paşii ne poartă pe-acolo, chiar şi-n orele târzii ale după-mesei de-nceput de martie. Pisici sunt peste tot – mici, mari, tărcate, pătate... îmi vine să mai adopt una, dar mă aşteaptă „7 acasă” îi explic unui domn care mă îmbie, chiar de are grijă de blănoasă.

Ca glumă, aici îi veţi găsi pe toţi acei puţini străini care, aidoma vouă, cutreieră Arabia Saudită altfel decât în scopuri religioase ori de afaceri.

O treabă faină? Savurarea unei prăjituri locale la o cafenea.

 

Dacă Yanbu pare dezlânat pe hartă (şi nici acum nu am înţeles de ce pare că este format din cel puţin două părţi distincte)... şi şi „în teritoriu” casele sunt grupate parcă, existând mai apoi iarăşi spaţiu între ele, zona sa istorică este foarte compactă şi frumoasă.

Yanbu există, pare-se din secolul al V-lea î.e.n.

Din nou, apare lemnul folosit cu iscusinţă la ramele de diverse forme ale ferestrelor. Bazarul de noapte (care se deschide după 17) este aici; chiar de-i mic, merită vizitat.

Sunt multe cafenele şi restaurante prin preajmă (da, unele sunt scumpuţe), însă, până la urmă, cel mai interesant este să urmăreşti lumini, umbre şi oameni.

Casa lui „Lawrence of Arabia” se găseşte tot aici, în cartierul vechi. Doar că nu era deschisă cât ne-am perindat noi pe acolo.

Am fost întrebată de un localnic dacă mi-a plăcut această parte din Yanbu. Fără să ezit, i-am spus „Da!” şi mi-au sclipit ochii.

 

În AlUla se contopesc parcă cel mai bine oraşul vechi şi cel nou. Este şi oraşul vechi la care s-a muncit cel mai mult ca şi recondiţionare şi este cel mai extins. Din secolul al VI-lea î.e.n. aici au existat regatele Dadan şi Lihyan, mai apoi nabateenii (ce aveau capitala în Petra).

Nici nu ştiu de unde să încep. Aaah! Cu serviciile de cazare, care sunt înfiorător de scumpe şi, în mare, proaste.

Ce e fain? Că au un site, acesta, unde se pot rezerva chiar şi activităţi gratuite – aşa am fost noi la atelier de făcut cărămizi şi s-a ţinut doar pentru două persoane. 

Locurile de parcare sunt limitate, aşa că există multe parcări publice, de la care sunt microbuze sau maşinuţe din acelea de golf care te duc gratuit în anumite zone (vorba vine „gratuit”... tu, practic, plăteşti că eşti acolo, în mai multe feluri).

Restaurantele cu ştaif sunt scumpe, dar măcar te saturi. Sunt şi magazine de suveniruri de care te poţi „apropia”, de exemplu, cel oficial, turistic, al zonei, care se găseşte în Oraşul Vechi oficial, că şi aici sunt mai multe părţi componente.

Ce mai poţi face gratuit? Merge pe Oasis Heritage Trail, care oferă umbră şi care era locul unde sătenii se retrăgeau vara, când aerul era mai răcoros aici şi umbra mai mare. Sunt diverse culturi aici. 

Multe legume se vând apoi la AlUla Fresh Food Market. Preţurile sunt mari, cum pomeneam, însă se vor găsi şi preparate accesibile.

 

Până la urmă, ca să încerci să înţelegi Arabia Saudită, poţi prea bine începe cu aceste aşezări.