Cadou de ziua celui mai drag călător: pe drum prin Ţinutul Sării şi Biertan

 Acum aproape doi ani, când umblam aşa cum ar trebui să umblăm şi acum prin lume – liber sau liberi după ce sens doriţi să acordaţi cuvântului –, contribuiam la redactarea unui articol cu idei de cadouri pentru călători. Până la urmă, oricum am da-o, călătorului îi şade bine cu drumul şi tot acolo-i place să fie, chiar şi de ziua lui de naştere. Aşa că, i-am făcut cadou lui Marcel un sfârşit de săptămână plin în Ţinutul Sării, unde mai fuseserăm, nezăbovind însă niciodată parcă suficient.

    

Cele mai faine momente vi le descriu în continuare, iar cu pătrăţele am trecut şi aspectele care m-au dezamăgit puţin, căci, deh, eu aşa v-am obişnuit şi nu vreau să mă dezmint – tot adevărul gol-goluţ vreau să-l las aici, pe blog—

 

♥ Rătăcind prin magazinele din Corund, ni s-a spus de atelierul lui Józsa János, de lângă biserică. Ne-am dus acolo şi ne-am minunat de ce minuni ceramice ieşeau din mâinile talentatei echipe de familie. Am cumpărat inclusiv o tavă pentru prăjituri şi sunt fericită că am găsit aşa ceva la noi în ţară. Să nu uit să menţionez căldura şi amabilitatea deosebită cu care am fost primiţi.

 

♥ Cea mai mare linişte am simţit-o pe Dealul Melcului, tot din Corund. Am putut intra liber, având experienţa de la Dealul Sării /de mai jos/ deja. Sunt multe explicaţii deosebite pe traseul scurt, dar cu privelişti, sunete şi mirosuri interesante, cu cea mai mare incidenţă a aragonitului din ţară... la o aruncătură de băţ de drumul principal. Mult de tot îmi doresc să nimeresc şi la Băile Unicum, de la poalele dealului, cândva când e mai cald, pentru o baie straşnică /nu neg, m-a bătut gândul şi cât am fost acolo, dar a început să bată vântul :D/.

 

♥ Cei ce mă cunosc bine de tot ştiu că am o slăbiciune mare pentru săpunuri şi săruri de baie. Nu am putut rata niscaiva cumpărături şi cel mai mult m-a atras magazinul Sun Salt din centrul Praidului /parcările sunt foarte scumpe, însă puteţi găsi şi străzi laterale unde să vă lăsaţi maşina, fără probleme, dacă acesta vă este mijlocul de transport/. Ni s-au oferit cu mare răbdare informaţii despre produse şi am plecat inclusiv cu o pernă umplută cu sare pe care o încălzim şi ne-o aplicăm pe frunte.   

♥ Că tot am menţionat sarea, tot în Praid este şi Dealul Sării, asta şi pentru că în această zonă se găseşte cea mai mare concentraţie de sare din România. Accesul costă, în mod normal, 8 lei, însă domnul foarte drăguţ de la intrare nu ne-a luat niciun ban pentru că, am înţeles apoi, ne găseam în afara sezonului. Am fost singuri pe întreg traseul şi nu am putut atinge toate obiectivele din cauza noroiului destul de mare, însă a fost sălbatic! Am văzut chiar şi primele noastre urme de râs. Cred că vom reveni vara, când totul va fi mai uscat şi depozitele de sare vor fi mai uşor de observat. P.S. Mina Iosif, veche din 1762, excavată, m-a impresionat şi m-a făcut să mă gândesc la cât de riscant trebuie să fi fost atunci lucrul în acest domeniu dacă şi azi este!   

 

♥ Şi, pentru că activitatea-surpriză pregătită iniţial pentru Marcel şi programată de la începutul anului nu s-a putut desfăşura din lipsa zăpezii /culmea, chiar fulguise în urmă cu o zi prin Harghita!/, am rezervat două locuri la Picnicul în Târnave, adică de la Biertan, organizat de My Transylvania (150 RON/persoană). Evenimentul mi s-a părut chiar şi mai reuşit decât cel la care am participat anul trecut la Veneţia de Jos – şi şi acela a fost tare fain şi gustos –! S-a dovedit a fi aproape de Ocna de Jos, compania a fost plăcută, mâncarea la pachet – delicioasă /am primit varianta vegetariană/, informaţiile despre Biertan şi împrejurimi – preţioase, iar priveliştea – mai spectaculoasă decât m-am aşteptat şi... 

 

a meritat să cobor şi să simt terasele pentru a ajunge la deserturile şi la ospitalitatea cu care am fost aşteptaţi în sat.

 

□ Din păcate, m-am simţit tare de tot în afara sezonului, Casa Fluturilor Exotici urmând să se deschidă la 31 mai şi Muzeul de Aragonit la 1 mai. Din nou, nu le vedeam. Am rămas, cu toate acestea, recunoscători pentru ce reuşiserăm să vedem.

□ Câteva cuvinte despre cazarea din Ocna de Jos pe care am ales-o special pentru ziua lui Marcel: Rosie’s Magic Cottage (80 EUR/2 nopţi/cu mic dejun). Fără niciun dubiu, ceea ce am scris ca recenzie pe www.travlocals.com /un site cu experienţe şi cazări deosebite din România/ este adevărat şi nu-mi retrag cuvintele tastate acolo. Reflectând însă şi mai mult asupra a ceea ce s-a întâmplat – eu am nevoie de foarte multe ori să las toate evenimentele să se decanteze –, da, este una dintre cele mai frumoase cazări din viaţa mea de călător /şi poza de mai jos este făcută imediat după ce am ajuns, când eram cu gura până la urechi/, însă cu proprietara... este greu. Dacă mergeţi acolo şi vă vedeţi de treaba voastră şi interacţionaţi cât mai puţin posibil cu ea, veţi avea o călătorie reuşită şi recomand cazarea acolo o dată. Pe de altă parte, dacă o lăsaţi să se bage-n sufletul vostru – că, nah, cei mai mulţi români sunt sufletişti şi vor să îi facă pe străini /ea-i englezoaică/ să se simtă bine la noi –, veţi simţi nişte intenţii narcisiste cu siguranţă.    

 

□ Tot ea ne-a încurajat să mergem la un târg cu produse tradiţionale ce se ţinea la Sovata sâmbăta – am aflat, într-un final, că este pe Strada Trandafirilor –. Tot ea, însă, ne-a ţinut de vorbă aşa de mult că nici nu ne-am putut savura micul dejun – şi-aşa, destul de sumar – şi am ajuns în Sovata aproape de 12. Oamenii care ne-au direcţionat înspre târg au fost foarte drăguţi, însă, cum tot nu îl găseam, am intrat la Centrul de Informare Turistică, unde cucoana de la birou m-a certat efectiv că am venit la 12 pentru un târg care s-a încheiat la 10. De parcă aveam eu de unde şti! Asta este. Nu-i problemă, în ultima perioadă, Marcel şi cu mine avem în fiecare marţi /de ceva timp, joia; n.m. 12.03.2024/ de unde ne face cumpărăturile de produse locale şi încuraja afacerile româneşti. Ştiţi de ROMO? Se organizează în atmosferă tare faină la Braşov (mai nou şi Bucureşti). :D

 

Şi, pentru că iubesc sfârşiturile pozitive: ne-au plăcut mult chipsurile noi cu sare de Praid de la Csíki Sör. Sperăm şi într-un site în limba română (pentru necunoscători) şi să le putem şi noi vizita fabrica în curând! Şi înc-o bucurie a fost că de la Biertan am plecat cu dulceaţă de lapte la pachet.

 

Vă doresc să vă păstraţi veselia, indiferent de ce se va întâmpla în perioada următoare! Sărbători Fericite tuturor celor care sărbătoresc! De abia aştept să pun de cozonaci peste câteva ore! ♥