Prin jurul Braşovului (II)

Aş fi vrut să postez luni, dar... tehnologia – de această dată! – mi-a fost vrăjmaşă.

Apoi, dacă primul articol cu idei de „ce să facem” prin jurul Braşovului a avut atât de multe vizualizări, am zis că pot scrie o continuare.

Şi m-am bazat pe locurile-n care-am umblat din iulie şi până acum.

Cu ce ne putem umple timpul şi desfăta sufletul?

 

♥ Biciclim

Ilieni

Poate că cea mai frumoasă tură de bicicletă de anul acesta, la concurenţă cu cea din Crişana, a fost spontană (ne-am dus să vedem, în fapt, unde putem să ne lansăm cu caiacele, pe Olt în jos – veţi vedea în continuare), sub o lumină minunată, pe lângă apă şi grâne.

Cam 10 km uşori (dus-întors), dar încântători, înspre cele două bălţi unde se pescuieşte contra cost, apoi tot de la podul peste Olt spre drumul european ce duce-nspre Sfântu Gheorghe.

P.S. Tare mulţi ţânţari în zonă am prins. Trebuia să fi venit pregătiţi. Ne-au ciuruit.

 

 

Vama Buzăului

În căutarea unei duminici liniştite, porneam şi acum 1 an în zonă. A fost pe listă şi să facem scouting – e Buzăul lângă, doară. De data aceasta, tot duminică, cu tata însă alături, nu am ajuns la apă, dar am pedalat. (Eu nu mă omor după traseele extraordinar de anevoioase – le prefer pe cele scurte, într-un cadru natural fain, care să-mi dea bucurie şi să mă liniştească.)

De la capătul satului (Dălghiu) şi până la Vama54 sunt vreo 10km (frumoşi!) dus-întors şi mai ai şi apa lângă o bună bucată de drum!

P.S. Am avut noroc cu pacheţelul de la noi, căci nu am găsit unde să mâncăm sau bem ceva.

 

Holbav

Acum doi ani, m-am îndrăgostit de Holbav, de verdele de acolo, de casele cocoţate-n vârf de deal, de tot. Am zis că merge o reîntoarcere cu bicicletele (tata oricum nu fusese pe acolo), într-o zi aglomerată, când nu ne-am putut rupe decât seara de tot, deşi era duminică.

Din capătul satului (principal), unde se poate parca, sunt 4 km dus-întors până la Căminul Cultural şi la căsuţele cocoţate. Te încarcă şi aceştia nemaipomenit de mult!

P.S. Dacă ajungeţi în timp util (nu chiar la lăsarea întunericului, cum am păţit noi), puteţi lăsa bicicletele undeva şi urca pentru privelişti – grijă la câini, sunt măricei!

 

♥ Colindăm

Poiana Angelescu din Săcele

Auzisem/citisem de ceva timp despre acest loc şi mi-am dorit să ajung acolo, mai ales că este foarte aproape de casă – cartierul meu general este în Noua, Braşov. ;-) După ce, iniţial, ne-a împiedicat ploaia, am găsit o după-amiază/seară în timpul săptămânii în care am umblat pe-acolo, am inspirat adânc, Marcel a găsit zmeură şi ne-am încărcat tare.

Dorim să ne reîntoarcem cu bicicletele.

P.S. Copacii sunt minunaţi!

♥ Padelăm

Pe Olt

Ultima oară când am fost pe Olt – da, Marcel are dreptate! îmi plac râurile romantice! :P – aleseserăm o tură scurtă (şi din motive logistice), din dreptul localităţii Lunca Câlnicului şi până la Podu Olt. 5 ani mai târziu, am fost mai organizaţi – am luat bicicleta lui Marcel şi pe tata cu noi. Marcel a lăsat maşina la punctul final (tot Podu Olt), a urcat cu bicicleta până la Ilieni, unde i-a predat-o lui tata. Noi doi am plecat cu caiacele în jos pe râu, cu tata ne-am mai întâlnit pe parcurs, cât ne-a făcut poze (alt plus!) şi ne-a aşteptat cu bicicleta la destinaţie.

Au fost vreo 13 km, pe care i-am făcut în 3h15’-3h30’ (nu ne aşteptam să fie chiar atât de întortocheat). Chiar dacă nivelul a fost mai ridicat decât în urmă cu 5 ani, tot m-am mai prins în bolovani, au fost mulţi copaci (aduşi probabil de inundaţiile din iunie) de ocolit, la un moment dat a trebuit să ieşim (o acumulare de bidoane ne-a făcut imposibilă trecerea – vezi P.S. mare de la final). Nu ne-am aşteptat să găsim atât de multă poluare, dar peisajul a fost minunat. Am văzut egrete, oiţe, văcuţe, căluţi... şi perspectiva de pe apă este mereu duioasă când vine vorba de animale.

P.S. Am făcut şi insolaţie, chiar dacă ne-am protejat cu creme... însă a meritat. Grijă mare pe apă cu soarele, chiar şi prin zonele care credeţi că-s umbrite!

♥ Savurăm

Brunch la Veneţia de Jos

Aniversarea mea şi a lui Marcel a fost pe 12 martie – am împlinit 14 ani de când suntem împreună! Plănuiam această surpriză încă de pe-atunci, însă a urmat Starea de Urgenţă. Mda. Şi toate s-au amânat. La sfârşitul lui iulie, chiar şi-ntr-o zi ploioasă, ne-am simţit minunat la Veneţia de Jos, la un brunch pus tare bine la punct de Asociaţia My Transylvania. Au evenimente multe şi faine, am şi cunoscut o tânără drăguţă cu care am împărţit masa şi umbrela mare de ploaie... apoi am colindat satul, observând cele peste 70 de cuiburi de berze cu care se mândresc localnicii, dar şi familiarizându-ne cu tradiţiile din zonă.

Vizita la fermă, de la final, mi-a dat ocazia să încerc produsul meu preferat din acea zi (la mâncare mă refer!) – o pâine minunată – şi să o cunosc pe cea care o făcuse!

P.S. Voi mai pândi din evenimentele lor pe Facebook.

La cules de afine şi zmeură

Aşa, la final de vară/sezon de fructe de pădure, după care sunt înnebunită – am mâncat aproape în fiecare zi de vreun fel din iulie încoace! –, am realizat că mi-e greu să mai fac rost de afine (iar eu am avut o poveste de dragoste anul acesta cu afinele!). Mai exact, aveam nevoie să mai am câteva în congelator, pentru deserturile de iarnă. J S-a nimerit atât de bine că Transylvania Berry a avut duminica trecută o Zi a Porţilor Deschise, aşa că am putut merge la cules! M-am bucurat să pot merge la Berivoi şi cu prietenii mei Alina, Cătă, Corina şi Vlad (în ordine alfabetică, să nu se supere nimeni) şi cu ai lor puşti puşi pe şotii Horia şi Eduard.

Murele se terminaseră (că fusese lume la cules de dimineaţă), afine au fost puţine (din aceleaşi motive şi din condiţii de vreme; totuşi, este septembrie), însă zmeura a fost minunată! Aşa fructe mari eu nu am mai văzut. Ca să nu mai spunem cât au fost de aromate!

Am fost primiţi cu foarte multă prietenie şi răbdare! A fost tare plăcut să petrecem timp împreună, în aer liber! Am încheiat-o cu o cină molcomă şi am revenit în Braşov cu o recoltă bogată.  

P.S. Se preiau şi comenzi pentru Braşov (ştiu din surse sigure J). De abia aştept să ne reîntoarcem în 2021!

 

♥ Extra

Biciclim şi padelăm pe (lângă) Siret

Orbeni este la ceva distanţă de Braşov, da, însă nu puteam să nu pomenesc de râul în sine, pentru că m-a fascinat dintotdeauna, iar anul trecut am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu Siretul.

Ce am făcut în plus anul acesta? Am şi pedalat pe mal, apoi m-am pus la umbră şi m-am relaxat (era tare-tare cald!). După ce soarele nu a mai părut atât de fioros, am lansat caiacele. Ciudat a fost că nivelul apei a fost foarte scăzut şi în zonele cunoscute din urmă cu un an, a trebuit să tragem/împingem caiacele, căci ne-am blocat în pietre.

P.S. M-a întristat foarte mult gunoiul incredibil de mare văzut pe maluri. Stă în noi să facem o schimbare. Până la urmă, apa este viaţă şi de la ea pornesc toate. Ar trebui să o iubim şi să o protejăm! (vezi P.S. mare de la final)

Am mai spus-o, am avut o vară pe cinste!

Mă încăpăţânez să rămân în ea, cu toate că s-a dus.

Sper într-o toamnă la fel de frumoasă. Aşa să fie şi pentru voi!

 

P.S. mare—Am luat legătura cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în ceea ce priveşte situaţiile de pe Dunăre (Baziaş), Olt şi Siret. Chiar astăzi am primit răspunsurile, măcar oamenii s-au implicat şi mi-au explicat cum stă treaba. Poluarea este mare. Spun că nu fac faţă şi încurajează responsabilizarea socială. Eu nu renunţ şi mă voi gândi la nişte soluţii. În primul rând, oamenii trebuie să conştientizeze că un râu NU ESTE o groapă de gunoi. Că impactează vieţile animalelor, plantelor şi altor oameni care se găsesc în aval. Că putem strânge după noi dacă mergem la iarbă verde sau pescuit. Că trebuie să ne schimbăm mentalitatea de „nu fac curăţenie după alţii”.

Speranţă am că va fi mai bine! Putem! ♥