Cipru prin 4 baze potrivite pentru explorarea insulei

 

La 1 septembrie, în Braşov a început de-a binelea toamna. Am plecat pe-un frig înspre aeroport...

A fost grea despărţirea de Linu, pe care l-am lăsat la tata, cu instrucţiuni clare de când urma să ne revedem. [ştiu că înţelege, oricum, tot]

În Istanbul [zburam de această dată în Lefkoşa şi toate zborurile încolo trec prin Turcia, pare-se, nefiind rute directe] am ieşit din aeroport şi a fost cum am povestit aici.

 

Cum a fost în Cipru? Toate bazele au fost în nord, însă a fost cam aşa—

 

Cu baza în Lefkoşa | în oraşul vechi e greu cu maşina, dar mai ales cu parcarea

Cum faci? Ori ai abilităţi deosebite de şofat, ori găseşti o parcare publică în afara străduţelor înguste şi laşi maşina acolo. Să mă tot plimb pe acele străduţe!  

De unde-am luat maşina? De la Oscar Rent a Car. Nu am avut nicio problemă. Am fost aşteptaţi la aeroport, am predat cu bine maşina înaintea plecării şi am fost ajutaţi să trecem şi la sud. Puteţi vedea aici cum. A costat 144 GBP/8 zile pentru 2 conducători auto înregistraţi; nu am plătit nicio garanţie.     

De văzut: La hanul vechi se ajunge uşor pe jos [mare parte din oraşul vechi era în renovări, însă tot fain era]; Büyük Han are mulţi artizani faini şi aveţi de unde alege săpunuri de casă ori bijuterii.

Se ajunge rapid în: Evrychou, la Cyprus Railways Museum, care se vizitează gratuit şi este un muzeu minunat [şi nu vă spun mai multe]; Lania, un sătuc faimos pentru uşi, ferestre şi timpul ce curge molcom printre migdalii bătrâni, de străbătut musai la pas

Se stă fain la: Nicosia Eagle Eye Boutique Hotel (EUR 100; 2 nopţi cu MD); locul acesta este minunat, pisicile sunt adorabile, casei i s-a dat o nouă viaţă prin restaurare de către arhitecta care şi deţine proprietatea.

Se mănâncă bine la: Ocean Basket în Germasogeia [personal foarte prietenos, atmosferă faină] şi Zorbas în Nicosia [de la dulciuri şi chestii sărate la sucuri delicioase]

Unde înotăm? Governor’s Beach, lângă Limassol; stânci albe contrastând cu turcoazul electric al mării.

Ce să nu ratăm? Katerina Cyprus Sweets [au un sirop de trandafiri nemaipomenit]; smochine cumpărate pe drum, în sezon [ambele-s pe drumul spre Limassol]

 

Cu baza în Kyrenia | cum e să stai la ţară

Aici se concentrează cam toată lumea ce ajunge pe coasta nordică. Pe mine nu m-a impresionat zona ca plaje, cu toate că sunt şi locuri ce-ţi taie respiraţia, însă mă bucur că am trecut şi pe-acolo, să văd cum este. I se mai spune Girne Kyreniei mari [eu tot nu am înţeles unde începe şi unde se termină], însă un prieten iranian mi-a spus că la universitatea de acolo este plin de studenţi persani. Interesant, nu?

 

De văzut: Mănăstirea Armenească Sourp Magar din secolul al XV-lea [15 minute din Girne pe un drum accidentat, apoi pe dreapta va apărea o barieră în zona de picnic; se ridică bariera şi se continuă pe drum până la ruine]; Saint Hilarion Castle [fain, însă greu urcuşul pe arşiţă; e şi alunecos pe alocuri însă merită; intrarea este 15 TL şi ne-am întâlnit cu singurii români (foarte faini erau) din toată călătoria]

Se mănâncă bine la: Hoots [posibilităţi vegane şi deserturi-minune; toată zona de Yeşiltepe este verde şi frumoasă]; Mezzo Fish Restaurant [mai scumpuţ decât un restaurant obişnuit, însă un meniu deosebit, servit fix la malul mării]

+ o cafenea drăguţă în drum spre Dipkarpaz: Secho [limonada-i tare faină! am adoptat călătoria asta, de voie, de nevoie, regimul pauzelor de la şofat şi a fost fain]

Unde înotăm? Kucuk Erenkoy – plaja mea preferată din Cipru sau un secret bine păstrat [aici am văzut prima mea ţestoasă marină, a fost un moment extraordinar!]; Alagadi Turtle Beach – este greu să vezi ţestoase, însă plaja-i frumoasă; recomand purtarea de papuci de apă

Ce să nu ratăm? Cumpărături de la un magazin cu produse locale, pentru că ştim prea bine, susţinem afacerile locale, ne familiarizăm cu obiceiurile locului şi, când e de mâncat, o facem mai sănătos

 

Cu baza în Dipkarpaz | cei mai buni prieteni din Cipru

Cam aşa este cum scrie în subtitlu – cei mai buni prieteni din Cipru au fost doi pisoi, pe care i-am drăgălit, hrănit şi cu care ne-am jucat în Dipkarpaz, în cea mai sălbatică şi ca-Africa zonă a Ciprului. Sper că şi acum sunt bine! ♥

De văzut: Parcul cu măgăruşi [înarmaţi-vă cu castraveţi şi morcovi, măgăruşii vor băga capul pe geamul maşinii]; Capătul Ciprului [unde marea este de-un turcoaz nebun şi te simţi prins, ca şi cum mai departe nu ai mai putea ajunge; bine, poţi, dar pe mare]; Castelul Kantara [spune-se, cel mai romantic castel al coastei de nord; nu a costat nimic să îl vizităm însă vânturile au fost mari]

Se mănâncă bine la: Hemingway's Restobar [un loc şic, cu mâncare bună pentru vegetarieni şi vegani şi cocktailuri bune, că doară lui Hemingway îi plăceau... să nu uit, deserturi wow]

Unde înotăm? În cadrul Centrului de cercetare a ţestoaselor [căutaţi pe hartă „Karpaz Kaplumbağa Plajı”]; vizibilitatea nu a fost bună când am ajuns noi acolo, însă plaja-i măreaţă

Ce să nu ratăm? Sucul de portocale! [de departe, cel mai bun servit în Cipru]

Cu baza în Famagusta | pisicile din Cipru

Neoficial, în Cipru sunt 2 milioane de pisici. Cele mai multe nu au adăpost. Am păţit o chestie tare ciudată în ultima seară petrecută-n Famagusta, un alt oraş vechi, despărţit, al Ciprului, care mi-a părut cel mai închegat dintre aşezările mari ale nordului. Această poveste, însă, rămâne pe altă dată!

 

De văzut: oraşul vechi pe jos, sicomorul de 720 ani [probabil, cel mai bătrân copac de pe insulă], Cartierul Maraş [dezafectat de la „ocupaţie”], Oraşul vechi Salamis [intrare: 20 TL]

Se ajunge rapid în: Ayia Napa şi, de aici, în Cape Greco [sunt peisaje minunate aici; dacă doriţi să faceţi baie, luaţi-vă papuci de apă (este stâncos)]; a nu se rata Capela Agioi Anargyroi şi peştera aflată dedesubtul ei

Se mănâncă bine la: Zorbas by the Sea [cel mai frumos Zorbas în care-am fost – aveau şi-o cafea mişto acolo, de la Coffee Berry]; Ocean Basket din Ayia Napa [unde-i foarte aglomerat, dar se mănâncă tot bine; faceţi rezervare dacă doriţi să mergeţi în jur de 20]

Unde înotăm? Konnos [între Ayia Napa şi Protaras] este locul fantastic de turcoaz, unde am văzut cele mai multe ţestoase din viaţa mea

Evenimente: Festivalul de Roşcove [la început de septembrie, se ţinea în Tatlısu, cu oameni primitori şi produse faine; nu ne-am dumirit care a fost, în fapt, data oficială a lui, că doar a treia oară am găsit desfăşurare de forţe pe-acolo]

 

Acesta a fost Ciprul nostru-n vara de Mediterană, care, la început de septembrie, putem încă spune că are iz de perpetuu.