Toamna la mare

După iarnă şi primăvară, iată fuga trasă la mare, în premieră, toamna.

Păi, era musai să îmi fac înotul lunar, nu?

Sincer? J Am nimerit vreme de stat în pantaloni scurţi la mijloc de octombrie (când nu mai trăgeam speranţă să prind din urmă vara eternă, pe care o tot caut din 2020 – în acest articol sunt şi motivele pentru care m-am apucat să înot în ape sălbatice).

 

La ce să fim atenţi toamna

În staţiunile în care activitatea cam încetează, cele mai multe restaurante vor fi închise. Cu toate acestea, mai sunt şi unele deschise tot timpul anului, cum este cel de mai jos. ↓ Un plus? Veţi găsi nişte preţuri tare îmbietoare la cazări, fără condiţii de şedere prelungită.

 

Loc fain de dormit

Am stat la Yaio apartments (Studio ZEV) (269 lei/noapte), cu vedere la mare. Un loc tare cochet, în care ne-am simţit minunat – iar proprietara a fost foarte amabilă.

Loc fain de luat masa

Micul dejun l-am luat privind marea, la Deviant by the Sea. Sunt mai multe variante pentru masa de dimineaţă. Pot spune că a fost gustoasă şi dătătoare de energie pentru drumul spre casă.

După 2 ani:

Numărul de restaurante faine este tot mai mare—

Pentru iubitorii de peşte, Marcel recomandă Pescăria lui Matei din Constanţa. L-au încântat atât ciorba de peşte, cât şi stavrizii. De aici bucatele se iau la pachet, însă este un loc tare fain decorat, vesel şi în element.

Pentru vegani şi vegetarieni (simţeam nevoia de o masă uşoară), cu drag recomand PlantEat /it/. Locul este amplasat pe o stradă tare fermecătoare a Constanţei. Panini cu avocado şi capere pe care i-am luat la pachet au fost una dintre cele mai savuroase mese vegane servite vreodată.

Ca o altă chestie faină, magazinul ataşat vinde produse vegane foarte faine şi foarte multe sunt româneşti. ☼

Diferenţele noapte/zi

Mari, dar nu foarte mari. Purtam fustă scurtă pe la 20 când am ajuns, am rămas îmbrăcată aşa, luându-mi doar un puloveraş pe mine. Iar de dimineaţă, la 10, făceam deja baie în mare.

 

Vizitatorii

Parcă şi mai puţini decât primăvara.

 

Ce am făcut nou şi ne-a plăcut? (trecând prin locuri dragi)

Nu puteam să nu oprim (noi marea o asociem cu locul acesta din 2021) La Partid. I-am prins cu bucate şi băuturi de toamnă, însă au reuşit să mă mai surprindă cu un cataif de zile mari.

După 2 ani:

P.S. Nu uitaţi că cel mai bine la mare se mănâncă La Partid. Tot îndrăgostiţi de acest loc, nu putem să nu revenim. Ca noutate în meniu sunt nişte langoşi... de te lingi pe degete. ☼

Înotul a fost pe Tethys Beach – întinsă şi pustie, chiar în faţa cazării (că şi restaurantul unde am luat micul dejun în aceeaşi clădire se găsea, la parter). Trebuie să înoţi mai mult pentru a da de apă mai adâncă, însă în ziua respectivă am avut vânt şi valuri, aşa că am făcut ce am putut.

  

După 2 ani:

Am înotat din nou în octombrie, în Marea Neagră, la noi, în dreptul Hotelului Azaleea.

De această dată, a fost mai mult vânt, mai înnorat, însă atât de fain! Am ajuns la aceeaşi vorbă: apa rece mă face să simt că trăiesc şi întreaga mea stare de spirit primeşte o resetare pe dată. ☼

 

Mi-am tot dorit să ajung la Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” – Edificiul Roman cu Mozaic mi s-a confirmat că este încă în renovări /nu s-a deschis nici în 2025; n.m. 12.10.2025/ –, unde am admirat lucrările. Cele mai impresionante au fost realizate după război, când Ion Jalea a sculptat cu o singură mână (mie-du: 9-17; bilet: 10 lei). Priveliştea de pe terasă este memorabilă.

Îmi place să colind prin centrul vechi al Constanţei. Am fost şi acum un pic pe fugă, însă tot ne-am zgâit noi la clădirile impresionante, la culori şi la două prietene pisici, pe care le-am şi hrănit. 

 

După 2 ani:

Am fost la Mormântul Pictat Hipogeu – tare inimoşi oamenii ce se ocupă de monument şi care îţi dau foarte multe informaţii valoroase! Chiar dacă nu veţi putea interacţiona direct cu camera în care se găseşte, veţi înţelege de ce o astfel de comoară merită conservată (mie-du: 9-17; bilet: 16 lei).

P.S. Priveliştea asupra Mării chiar de lângă liftul ce coboară la Mormânt este de neuitat. ☼

 

Şi ca să nu ne apuce pofta de dulce în drum spre Braşov, am oprit la Sophie Patisserie, un loc cu prăjituri fine şi minunate. Se vede treaba că folosesc ingrediente de calitate şi că pun suflet în munca lor.

Ultimul popas a fost lângă Dunăre, la Ghindăreşti, un loc unde lipovenii domină aşezarea. Sperăm să revenim – am înţeles că locurile pe unde şerpuieşte Dunărea din jur au forme interesante. E de mers cu caiacul. Sper doar să se mobilizeze localnicii şi să îşi păstreze aşezarea mai curată. Nu oricine se poate făli cu ditamai plaja la măreţul fluviu!

 

După ce am ajuns la Braşov, a venit toamna. Cu adevărat.

Când vreau să mă desfăt, îmi amintesc de mare. Şi-i tare plăcut.

☼