Cadou de ziua celui mai drag călător, ver. 2022 & 2024

Marcel nu prea a avut şansa de a-şi ţine ziua în toţi aceşti ani de când trăim şi călătorim împreună. Şi asta pentru că surprize l-au luat din Braşov, plasându-l în mijlocul aventurii. Şi dus a fost!

Dacă de 2022 încă nu am apucat să scriu, am zis să grupez aceşti doi ani (în 2023 şi-a serbat ziua în Arabia Saudită), mai exact cele mai faine sau amuzante aspecte ale acestor două călătorii, într-un singur articol.

Ca să ştiţi pe unde-am colindat, în 2022 am fost prin Prahova şi Dâmboviţa, iar anul acesta prin Hunedoara. 

Haideţi cu noi!

 

Locuri din seria „Ştiaţi că?”

Apăi, acestea-s clar curiozităţi şi avem aşa—

Malu de răsună

În Bezdead, Dâmboviţa, e un perete de stâncă de vreo 20-25 metri. Se spune că fie şi şoaptele rostite lângă acest loc se aud la zeci de metri distanţă. 

Feredee

La capătul localităţii hunedorene, ca un coridor între Munţii Metaliferi, se ajunge la nişte bazine, spune-se, de pe vremea romanilor. Ca pont, cel mai îndepărtat dintre bazine este şi cel mai curat. Este un loc minunat şi-o baie pe care ţi-o vei aminti! La noi a fost la început de martie, aproape de apus. Cred că am petrecut în apă între 20 şi 30 de minute.

 

Locuri magice

De prima oară de când am ajuns la Densuş, am ştiut de unde izvorâse fascinaţia mea pentru acest loc. Am revenit acum, primăvara, şi am dat peste o nuntă. Una peste alta, am reuşit să şi intrăm şi să vedem icoana cu Iisus adolescent. Sunt multe, am mai spus-o, ascunse şi în acelaşi timp revelate prin ea. Încă o chestie faină? Găsiţi tămâie de producţie locală de cumpărat aici.

O altă poveste este şi la Cetatea Colţ. O voi păstra pentru un episod „Dependentă de fluturi”. Pe scurt, am ajuns printr-o întâmplare minunată, însoţiţi de o fetiţă minunată şi de căţeluşa ei. S-a legat o prietenie, după coborârea de la ruinele măreţe, cu privelişti la fel, inclusiv cu mama fetiţei şi cu nepoţelul ei. Pentru că încrederea în oameni este o lumină puternică în întuneric!

Am aflat întâmplător despre Tronul lui Dumnezeu sau Tronul Străbunilor. Ceva ne-a chemat încolo. Am oprit lângă Popas Zimbrul, la câţiva kilometri pe partea dreaptă de la ieşirea din Haţeg. Am cerut informaţii, ni s-au oferit, le-am urmat. Ne-am împrietenit cu căţeii simpatici din jur, iar o frumoasă căţeluşă albă (pe care am alintat-o „Adina”) ne-a însoţit. Experienţa nu ar fi fost la fel fără ea. ♥ Se merge drept înainte (sunt şi marcaje); după vreo 8-10 minute, se ajunge la o intersecţie, unde se ţine dreapta (20'). Copacii sunt magici, întreaga pădure este! Pe măsură ce se coboară înspre destinaţie, energia este şi mai puternică. Pentru mine, Tronul arată ca pasărea măiastră pe o parte şi ca o inimă pulsândă pe cealaltă. Am zărit ceaţă albastră la ieşirea din luminiş, apoi... genunchiul ce mă durea de la căzăturile cu snowboardul şi mersul cu bicicleta... ei bine, nu mă mai doare.  

 

Românism

Locul unde se spune că-i îngropat capul lui Mihai Viteazul, Mănăstirea Dealu, este incredibil de liniştit şi drumul până acolo-i tare plăcut! Şi mai fac măicuţele un suc de mere bun!...

Biserica Pârveştilor din Baru este una dintre cele mai micuţe şi cochete biserici medievale pe care le-am văzut. Şi chiar dacă este închisă vizitelor, pitită între alte gospodării şi găinile umblă în voie prin curte, tot se poate da o raită în jurul ei şi zări picturile originale. Se spune că Pârveştii s-ar fi hotărât să urmeze calea dreaptă după hoţii şi ar fi ridicat această construcţie. Unele izvoare spun secolul al XVII-lea, însă mai mult se înclină înspre secolul al XV-lea (şi, după stil şi formă, aşa aş spune şi eu).  

Cu cât mergeam mai înspre sud, cu atât mai mult ni se părea că ne găsim în Oltenia, trecând întrucâtva graniţele de la miazăzi ale Transilvaniei. Departe nu eram de situaţia în fapt, Turnul Crivadia marcând în Evul Mediu exact acest hotar. Acum sunt doar ruine (parcarea este murdară şi ar necesita o curăţire ca la carte), însă poteca ce duce-nspre turn este destul de curată (am mai strâns eu nişte şerveţele, că doar să vorbim şi să nu şi facem nu înseamnă un proces complet). În 5 minute o parcurgeţi şi priveliştea este tare faină!

 

De râs şi de apă

Nu se poate ca noi să mergem în vreo călătorie şi să nu avem de-a face cu apa. Prea suntem legaţi de ea şi ea de noi! J

Aşa că, iată-ne cum ne sfătuiam cu tânărul care ne servise (şi cu care ne împrieteniserăm) la Atra Doftana, încercând să găsim locul optim de lansat pe Lacul Doftana. Arăta minunat înainte de apus! Ne-am îmbrăcat cu tot ce aveam la noi, am coborât Poiana Ciucaş, ajungând pe un glod neaşteptat de mare în buza lacului, cu tot cu pagăi şi canoe şi alte echipamente ce ne-ar fi fost necesare. Foarte importante erau pogies-urile, primite de la Moş Crăciun! La ce frig de crăpau pietrele era, a fost prima oară când am simţit efectiv că voi îngheţa vâslind. Am tras un râs, am împachetat totul şi am urcat înapoi la maşină.

La Cheile Băniţei a fost cald. Mergea şi-o plimbare prin chei în papuci de apă, dar ne-am ţinut de frânghie de această dată. Marcel a reuşit chiar să parcurgă şi porţiunea  de unde frânghia se încheia. Greu este din acel punct. Am avut un mojo moment pe malul apei, apoi, în parcare am hrănit o căţelandră şi puii ei frumoşi. Lucrările erau în toi şi domnul care se ocupa de pază ne-a povestit că sunt multe schimbări de bun augur în curs. Ne-am bucurat să auzim! Vom reveni să le vedem!   

 

Bizare

La începutul lui 2022, pe Questo încă mai apărea un quest din Picior de Munte. Mi s-a părut o chestie haioasă, aşa că am fost acolo. Din păcate, iţele erau tare încurcate în aplicaţie. Am întâlnit tare mulţi oameni faini, cum sunt românii de obicei. Ne-au ajutat. A fost şi o excepţie, a unei doamne care nu înţelegea ce facem în sat. Gustul amar a fost însă şters pe dată de un câine ce a apărut ca din senin şi ne-a luminat sfârşitul de zi.    

 

Papa bun

Am fost surprinsă de câteva locuri – de când gătim 3 mese pe zi acasă, cu ingrediente faine şi cu multă pasiune, „wow”-urile culinare se petrec tot mai greu.

Grill Pampas mi-a plăcut prin fineţea preparatelor şi amabilitatea personalului. Este un loc în care m-aş reîntoarce!

La Atra Doftana îmi doream de mult să ajung! Se pare că s-a întâmplat la prânz. A fost minunată şi plină de prietenie servirea. Bucatele-s delicioase şi... altfel. Am încercat şi un desert atipic! Iar priveliştea înspre lac este de basm!

 

Cazări de luat în seamă

Cum de multe ori o spun, cazarea-i pentru mine nu numai loc de pus capul pe-o pernă. Ci o experienţă! Şi acestea din continuare ies din tipare.

Casa din Plai

Situată în mai izolatul Plaiu şi neţinând seama de primire (pe alocuri, ciudăţică, cu toate că mai târziu ne-am convins de acest lucru) şi de micul dejun (care nu este deosebit sub nicio formă), casa este şi la fel de special este şi felul în care-i decorată!

Transylvania Log Cabins

Iarăşi izolare! Nu atât prin sat (Peşteana), cât prin caracterul deosebit al cazărilor. Noi am stat în Tree House şi a fost cât de aproape de natură s-a putut. Duşul şi toaleta sunt în aer liber, însă în sezonul rece există şi variante înăuntru. Doar că e de coborât şi de rezervat din timp.

 

Cumpăraţi româneşte

Cât pot şi cum pot, voi susţine acest neam, pe care îl iubesc ca pe ochii din cap. Aşa că musai să vă spun că în localitatea Valea Lungă din Dâmboviţa sunt multe sere de flori. Îi puteţi ajuta pe localnici cumpărând direct de la ei.

E o bere interesantă – nouă ne-a plăcut cea aurie – prin Ţara Haţegului, emblematic denumită „Scorilo”. Aşa că, cei ce sunt fani o pot încerca.

Magazinele Luca, cu produse – în mare parte – tradiţionale româneşti, deschise pe lângă benzinării/noduri rutiere mai importante, îmi par, în ultimul timp, o salvare pentru când nu poţi opri pentru o masă mai lungă! Oamenii ce lucrează acolo sunt foarte amabili şi produsele-s tare hrănitoare şi gustoase!  

 

Cum se termină o aniversare pe cinste?

Pe pârtie-n Poiană, pe una dintre cele mai faine zăpezi pe care le-am prins noi!

Apoi, alături de fiinţe dragi. Pe-atunci Peticel, în vacanţă la tata; acum – cei 11 samurai. ♥