Cu trenul, prin vestul României

Când eşti mogâldeţ la volan şi, cu toate acestea, ai dor de ducă, găseşti soluţii.

De această dată, au fost multe trenuri implicate şi, pentru cineva care nu este neapărat fană trenuri, pot spune că mi-am reintrat destul de uşor în mână. Iată cam care au fost rutele şi cele mai faine chestii descoperite pe drum (sau sugerate, tot pe drum).

Vi le împărtăşesc acum, cât încă mai bate soarele, în amintirea frumoaselor zile de primăvară târzie/vară timpurie—

 

1) Ruta: Timişoara – Băile Herculane; 3h24’, 169 km

Arhiplin, multă umezeală, nu prea plăcut… dar poate că am văzut Herculanele într-o lumină diferită.

 

Ce amintiri faine am luat cu mine?

☼ Bazinele termale de lângă Hotel Roman, locul oficial de wild swimming al lunii mai de anul acesta, musai cu răcorire în Cerna superbă.

☼ Pizza de la Terasa Baitz – absolut minunată! –; faine sunt şi situarea lângă râu şi servirea.

☼ Mâncarea (grecească, de această dată) de la Dimitrios, cu tot cu cadrul. Ce-i drept, fusesem aici şi în august 2020, când locaţia avea alt nume şi alt specific, însă aceeaşi privelişte.

☼ Muzeul Băile Apollo, căci am putut şi eu intra mai în profunzimea lucrurilor şi lega secolele apuse de Herculane.

☼ Plimbarea prin ploaie, cu noroi şi teren (un pic) accidentat din jurul staţiunii, cu tot cu punctele faine de căscat ochii.

 

2) Ruta: Băile Herculane – Orşova; 23’, 17 km

Foarte scurtă rută, ieftină şi… ce minunăţii am zărit pe geam! (E drăguţă şi gara din Herculane, iar sosirea în Orşova este magistrală, indiferent de calea pe care vii.)

 

Ce amintiri faine am luat cu mine?

☼ De la Eşelniţa (este o întreagă poveste, care va urma), am plecat cu o dragă prietenă şi cu cazarea preferată a călătoriei, Casa din Golful Dunării, singura care mi-a plăcut cu adevărat. Ieşire directă în golful unde în decembrie mă dădeam cu caiacul şi la final de mai am înotat, m-am relaxat, am urmărit vidre.

☼ Plimbările prin sat, la singurul magazin, şi mărinimia oamenilor.

☼ Aşezarea şi suvenirurile de la MAI Danube, unde am luat masa. Sunt lucrate foarte multe chiar în sat, aşa că merită încurajate creativitatea şi iniţiativa.

 

3) Ruta: Orşova – Timişoara; 3h30’, 183km

Umezeală foarte mare, nu am putut lua bilete din Orşova (era închisă casa), însă am ajuns în siguranţă la destinaţie, chiar dacă mult mai târziu decât era estimat.

+

Ruta: Timişoara – Izvin; 29’, 21 km

Rapid, lejer, fain pentru o seară de vară.

 

Ce amintiri faine am luat cu mine?

☼ Izvin este un sătuc tare liniştit, în care mirosea a ţară şi a vară. Şi căţeii erau prietenoşi.

☼ Cramele Recaş merită vizitate. (A funcţionat autostopul de la Izvin la crame, apoi de la crame în Recaş şi, în cele din urmă, de la Recaş la Izvin.) Tururile se aranjează pentru mai multe persoane, însă insistaţi, nu veţi regreta (erau 75 lei/persoană la început de iunie 2022). Magazinul de prezentare este, la rândul său, tare bine aprovizionat şi frumos aranjat. Veţi avea de unde alege!

++Ce am învăţat eu la Recaş?

Că un vin crocant este cel cu aciditate crescută, că la 1447 era viţă-de-vie la Recaş, că la degustări, pentru a nu afecta calitatea vinului, vom ţine paharul de picior.

☼ Nu rataţi Etam Coffee din centrul Recaşului.

 

 

+

Ruta: Izvin – Timişoara; 29’, 21 km

Prea cald şi cu mare întârziere. De abia am prins următorul tren—

 

4) Ruta: Timişoara – Oradea; 3h28’, 178 km

Plăcut, cochet tren.

 

Ce amintiri faine am luat cu mine?

☼ Oradea, cu totul (mai fusesem cu mulţi ani în urmă o singură dată)! E un oraş minunat, prin care este ideal să mergi mult pe jos. Şi mai e fain că te bucuri şi relaxezi făcând acest lucru.

☼ Am mâncat bine la Berăria Csiki (inclusiv nişte gomboţi buni) şi de mic dejun nişte clătite fantastice cu caramel sărat şi banane la Grandeza.

 

Ce am mai învăţat din drumurile cu trenul?

J Se mai poate lua bilet în tren, la acelaşi preţ.

J Nu pe toate rutele se pot lua bilete online.

J Mai călătoreşti şi cu naşu’ când nu ai suficienţi bani lichizi.

J Întârzieri sunt şi sunt măricele (chiar şi pe distanţele mici uneori), aşa că, atenţie la conexiuni.

J În rest, destul de curăţele au fost trenurile, am şi lucrat de pe drum (deci, prizele au funcţionat), nu am nimic de obiectat în acest sens.  

J Poate că da, nu ai aceeaşi libertate de mişcare ca şi cu maşina, nu îţi poţi lua un caiac cu tine (şi nici găsi de închiriat), însă este o experienţă diferită. Ajungi să depinzi mult şi de bunătatea oamenilor. Însă îţi dai, încă o dată seama, că în România nu vei rămâne dezamăgit, ci vei fi ajutat.